1. [DEX '09] NESĂBUINȚĂ, nesăbuințe, s. f. Nesăbuire. – Nesăbuit + suf. -ință.
2. [MDA2] nesăbuință sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (rar) ~săbădu~ / Pl: ~țe / E: nesăbuit1+ -ință] 1 Lipsă de judecată într-o împrejurare dată Si: imprudență, necugetare, nesocotință, (rar) nesăbuire (1). 2 Faptă, atitudine care denotă lipsă de judecată Si: imprudență, necugetare, nesocotință, (rar) nesăbuire (2).
3. [CADE] NESĂBUINȚĂ (pl. -țe) sf. Faptă nesăbuită.
4. [DEX '98] NESĂBUINȚĂ, nesăbuințe, s. f. (Rar) Nesăbuire. – Nesăbuit + suf. -ință.
5. [DLRLC] NESĂBUINȚĂ, nesăbuințe, s. f. Nesăbuire.
6. [Șăineanu, ed. VI] nesăbuință f. faptă nesăbuită.
7. [MDA2] nesăbăduință sf vz nesăbuință
8. [Scriban] nesăbăduínță (est) și nesăbuínță (vest) f., pl. e. Defectu de a fi nesăbuit. Faptă de om nesăbuit.
9. [DOOM 3] nesăbuință s. f., g.-d. art. nesăbuinței; pl. nesăbuințe
10. [DOOM 2] nesăbuință s. f., g.-d. art. nesăbuinței; pl. nesăbuințe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL