1. [DEX '09] NESOCOTIRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.
2. [MDA2] nesocotire sf [At: CORESI, EV. 399 / Pl: ~ri / E: nesocoti] 1-3 (Înv) Nesocotință (1-3). 4 Desconsiderare. 5 Ignorare. 6 Încălcare a unei dispoziții, legi etc. 7 (Pex) Stare a unui om lipsit de judecată.
3. [DLRLC] NESOCOTIRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. Nesocotirea unei dispoziții.
4. [DEX '09] NESOCOTI, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.
5. [MDA2] nesocoti vt [At: (a. 1689) GCR I, 285/2 / Pzi: ~tesc / E: ne- + socoti] 1 A nu prețui la valoarea cuvenită Si: a desconsidera, (nob) a nerecunoaște. 2 A nu ține seama de... Si: a ignora, a neglija. 3 (Spc) A încălca o lege, o dispoziție.
6. [CADE] NESOCOTI (-tesc) vb. tr. A nu ținea seamă de ceva; a nu pune preț pe ceva, a nu prețui cum trebue; a disprețui; a înfrunta: Tudor nesocotește amenințările și-și urmează drumul (I.-GH.); Zîna învrăjbirii... bătea în palme de bucurie că-și izbîndise asupra celor ce o nesocotiseră (ISP.) [socoti].
7. [CADE] NESOCOTINȚĂ (pl. -țe), NESOCOTIRE sf. 1 Faptul de a nesocoti: n’a putut suferi o astfel de nesocotire (CAR.) ¶ 2 Lipsă de s o c o t i n ț ă, de chibzuială, nechibzuință; ușurință: cîți alții pe lume își văd, ca dînsul, virtutea și norocul spulberate prin nesocotința lor! (ODOB.).
8. [CADE] NESOCOTIT adj. 1 p. NESOCOTI ¶ 2 Care vorbește sau face ceva fără a se socoti, fără a-și da bine seamă (de ceea ce face): muiere ~ă! strigă Lăpușneanul, sărind drept în picioare (NEGR.).
9. [DEX '98] NESOCOTI, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Ne- + socoti.
10. [DLRLC] NESOCOTI, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu ține seamă de..., a trece peste...; p. ext. a disprețui, a desconsidera, a ignora. Viață și domnie le nesocotesc: Ale mele lupte vouă-o dovedesc. BOLINTINEANU, O. 46. Nu nesocoti cuvintele mele. ALECSANDRI, T. 1434.
11. [Șăineanu, ed. VI] nesocotì v. 1. a nu ținea seamă de: nesocotind ranele ce primeau NEGR.; 2. fig. a înfrunta: a nesocoti primejdiile.
12. [Scriban] nesocotésc v. tr. Nu socotesc, desconsider: a nesocoti ordinu. Înfrunt, sfidez: a nesocoti periculu.
13. [DOOM 3] nesocotire s. f., g.-d. art. nesocotirii
14. [DOOM 2] nesocotire s. f., g.-d. art. nesocotirii
15. [DOOM 3] nesocoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotesc, 3 sg. nesocotește, imperf. 1 nesocoteam; conj. prez. 1 sg. să nesocotesc, 3 să nesocotească
16. [DOOM 2] nesocoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotesc, imperf. 3 sg. nesocotea; conj. prez. 3 să nesocotească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL