1. [DEX '09] NESECAT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Pref. ne- + secat.
2. [MDA2] nesecat, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + secat] 1 Care nu seacă Si: (rar) nesecabil (1), nesecătuit (1). 2 Care nu se usucă Si: (rar) nesecabil (2), nesecătuit (2). 3 (Fig) Fără sfârșit. 4 (Fig) Mereu viu. 5 (Fig) Inepuizabil. 6 (Fig) Continuu.
3. [CADE] NESECAT adj. 1 Care nu e sau nu poate fi secat ¶ 2 Care nu se mai isprăvește, care nu se sleește niciodată: bogățiile ~e; Dobrogea... al cărei pămînt e o comoară ~ă de amintiri istorice (VLAH.).
4. [DEX '98] NESECAT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Ne- + secat.
5. [DLRLC] NESECAT, -Ă, nesecați, -te, adj. Care nu poate seca, fără sfîrșit, mereu viu; inepuizabil. Printr-o temeinică și adîncă cunoaștere a limbii poporului, scriitorul are la îndemînă nesecata ei bogăție lexicală și gramaticală, ca material de construcție pentru stilul său artistic. L. ROM. 1953, nr. 2, 38.
6. [Șăineanu, ed. VI] nesecat a. 1. care nu poate fi secat: fântână nesecată; 2. fig. care nu se isprăvește, care durează mult.
7. [Scriban] nesecát, -ă adj. Care nu maĭ seacă, nesleit: fîntînă nesecată (fig.) veselie nesecată. – Și nesecătuít (fig.).
8. [DOOM 3] nesecat adj. m., pl. nesecați; f. nesecată, pl. nesecate
9. [DOOM 2] nesecat adj. m., pl. nesecați; f. nesecată, pl. nesecate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL