1. [DEX '09] NESAȚIU s. n. v. nesaț.
2. [MDA2] nesațiu, ~ie a [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 82/35 / Pl: ~ii / E: sațiu] (Îvr) Nesățios (5).
3. [MDA2] nesațiu1 sn vz nesaț
4. [CADE] NESAȚIU, NESAȚ sbst. 1 Firea, starea aceluia care nu se mai satură ¶ 2 Ⓕ Lăcomie, poftă, dor fără margini: băură cu nesațiu și toți căzură morți (ISP.); un dor de viață curată și un nesațiu numai pentru lucrurile frumoase (BR.-VN.); copiii... se dau lîngă pom și privesc cu nesaț (VLAH.) [ne1+saț].
5. [Șăineanu, ed. VI] nesațiu n. 1. fire nesăturată; 2. fig. lăcomie fără margini.
6. [DEX '09] NESAȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesațiu s. n.] – Pref. ne- + saț.
7. [MDA2] nesaț sn [At: CORESI, EV. 504 / V: (înv) ~iu / Pl: ~uri / E: ne- + saț] 1 Poftă exagerată de mâncare sau de băutură Si: lăcomie, insațiabilitate, (rar) nesațietate (1) 2 (Pex) Dorință nemăsurată de câștig, de bogăție Si: cupiditate, aviditate, (rar) nesațietate (2). 3 Lipsă de cumpătare Si: (rar) nesațietate (3). 4 Râvnă continuă pentru ceva. 5 Dorință sau plăcere intensă și continuă care nu poate fi potolită.
8. [CADE] NESAȚ 👉 NESAȚIU.
9. [DEX '98] NESAȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesațiu s. n.] – Ne- + saț.
10. [DLRLC] NESAȚ s. n. (De obicei în loc. adv., construit cu prep. «cu») Poftă, lăcomie, aviditate, dorință arzătoare. V. lăcomie. De pe plută, din goană, ochii noștri beau cu nesaț frumusețile acestea, care curg și nu se mai sfîrșesc. VLAHUȚĂ, O. A. 419. O, vino iar în al meu braț, Să te privesc cu mult nesaț. EMINESCU, O. I 235. – Variantă: nesațiu (C. PETRESCU, A. 310, BART, E. 352, MACEDONSKI, O. I. 222, VLAHUȚĂ, O. A. 215) s. n.
11. [Scriban] nesáț și -áțiŭ n., pl. urĭ (ne- și saț, sațiŭ). Lipsă de saț, nesăturare. – Fig. Mare poftă: a sorbi cu nesaț vorbele cuĭva. – Vechĭ și adj.: lăcomia cea nesație.
12. [IVO-III] nesațiu.
13. [DOOM 3] nesaț s. n.
14. [DOOM 2] nesaț s. n.
15. [MDO] nesaț
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL