1. [DEX '09] NERUȘINARE s. f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Pref. ne- + rușinare.
2. [MDA2] nerușinare sf [At: C. CANTACUZINO, ap. CM. I, 49 / Pl: ~nări / E: ne- + rușinare] 1 Lipsă de rușine Si: impertinență, insolență, neobrăzare (1) (îvr) nestidință (1). 2 (Pex) Comportare, afirmație, faptă etc. lipsită de bună-cuviință Si: impertinență, insolență, neobrăzare (2), (îvr) nestidință (2).
3. [CADE] NERUȘINARE sf. 1 Lipsă de rușine: merg cu ~a pînă a-și rîde de gloriile noastre naționale (I.-GH.) ¶ 2 Faptă sau vorbă nerușinată [rușina].
4. [DEX '98] NERUȘINARE s. f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Ne- + rușinare.
5. [DLRLC] NERUȘINARE s. f. Lipsă de rușine; (concretizat) faptă lipsită de bună-cuviință; impertinență, necuviință. Sfînta mare nerușinare [titlu]. G. M. ZAMFIRESCU.
6. [Șăineanu, ed. VI] nerușinare f. lipsă de rușine.
7. [Scriban] nerușináre f. Lipsă de rușine.
8. [DOOM 3] nerușinare s. f., g.-d. art. nerușinării
9. [DOOM 2] nerușinare s. f., g.-d. art. nerușinării
10. [DLR - tomul X] NERUȘINARE s. f. Negativ al lui rușinare; lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință, impertinență, neobrăzare, (învechit, rar) nestidință. Nu știu cu ce îndrăzneală și cu ce nerușinare, acela ce va fi scris întîi o va fi făcut. c. cantacuzino, cm i, 49. Să se fălească întru nerușinarea sa și să întinză corupția și desfrîul. heliade, o. ii, 106. Cînd gîndesc că se făcea că doarme! În adevăr, asta e nerușinare! negruzzi, s. iii, 449. Ai văzut nerușinare? Sîmbătă, amiaza mare, Fără nici o-nștiințare A venit, s-a instalat Și s-a pus și pe cîntat. arghezi, vers. 589. Nerușinarea asta era obicinuită la marii boieri, la cei din protipendadă. camil petrescu, o. ii, 129. Îmbrăcară, fățiș, pielea nerușinării. stancu, r. a. iv, 158. Era totuși prea mare nerușinare să te arăți în fața oamenilor, după ce-ai făcut. t. popovici, se. 260. – pref. ne- + rușinare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL