1. [DEX '09] NEREUȘIT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.
2. [MDA2] nereușit, ~ă [At: DEX / P: ~re-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + reușit] 1 a Care nu este reușit Si: neizbutit, (reg) nesfetit (1). 2 sf Eșec.
3. [DEX '98] NEREUȘIT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Ne- + reușit.
4. [Scriban] * nereușít, -ă adj. Care nu șĭ-a ajuns scopu (n’a reușit), neizbutit, ratat. Sf., pl. e. Lipsă de reușită, neizbîndă, nesucces.
5. [DOOM 3] nereușit (desp. -re-u-) adj. m., pl. nereușiți; f. nereușită, pl. nereușite
6. [DOOM 2] nereușit (-re-u-) adj. m., pl. nereușiți; f. nereușită, pl. nereușite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL