1. [MDA2] neputrezitor, ~oare a [At: N. TEST. (1648), 207r/1 / V: ~riu / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + putrezitor] 1 Care nu putrezește. 2 (Înv) Veșnic.
2. [MDA2] neputrezitoriu, ~oare a vz neputrezitor
3. [DAR] neputrezitor, neputrezitoare, adj. (înv.) veșnic, etern.
4. [DLR - tomul X] NEPUTREZITOR, -OARE adj. Negativ al lui putrezitor; p. ext. (învechit) veșnic, etern. Slava neputrezitoriului Dumnezău. n. test. (1648), 207r/l. Pasă întru împărățiia cea cerească și cununa ta carea iaste gătită ție dintru florile ceale neputrezitoare. cheia In. 2r/14. Fierul, piatrile, leamnile și toată firea neputrezitoare, să putrezească și să să răsăpască (a. 1756). uricariul, XIV, 184/19. – Pl.: neputrezitori, -oare. – Și : neputrezitoriu, -oare adj. – Pref. ne- + putrezitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL