1. [DEX '09] NEPUTINCIOS, -OASĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Pref. ne- + putincios.
2. [MDA2] neputincios, ~oasă [At: PSALT. HUR. 4r/13 / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + putincios] 1-2 smf, a (Om) lipsit de putere fizică Si: slab, (pop) becisnic, nevolnic (5-6), (înv) neputernic (1-2), neputinte. 3-4 smf, a (Spc) (Om) vlăguit de boală, de bătrânețe Si: (reg) nătruț. 5-6 smf, a (Îrg) (Om) bolnav. 7-8 smf, a (Îrg) (Om) infirm. 9-10 sm, am (Spc) (Bărbat) impotent. 11 a (Înv) Sărac. 12 smf (Reg) Cerșetor. 13 a Care nu are puterea de a face ceva. 14 a (Înv) Lipsit de trecere, de influență. 15 a Care nu are forța, capacitatea, posibilitatea sau libertatea de a realiza ceva, de a acționa Si: incapabil. 16 a (D. sentimente) Care nu duce la nimic Si: steril. 17 a (Înv) Imposibil. 18 a (Îvr; d. o împărțire) La care rămâne rest.
3. [CADE] NEPUTINCIOS adj. și sm. Lipsit de putere, slab, bolnăvicios, beteag, infirm: se întîlni cu o altă babă, parcă mai slabă și mai neputincioasă decît cea dintîiu (RET.) [neputință].
4. [DEX '98] NEPUTINCIOS, -OASĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Ne- + putincios.
5. [DLRLC] NEPUTINCIOS, -OASĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Lipsit de puterea de a face ceva; incapabil. Al meu e cîntul ce-n pustie Neputincioasa jale-și plînge. GOGA, P. 11. Un val de furie neputincioasă îl cuprinse tulburîndu-i vederea. BART, E. 213. 2. Slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm. Figura lui părea neputincioasă și mai acră. REBREANU, R. II 77. ◊ (Substantivat) Am căutat necontenit, neputinciosul de mine, să merg și în picioare. GALACTION, O. I 187. Cine este acolo?... – Un biet neputincios. ISPIRESCU, L. 303. Uite ce vorbește gîrbova și neputincioasa! CREANGĂ, P. 191.
6. [Șăineanu, ed. VI] neputincios a. 1. care n’are destulă putere; 2. slab de constituțiune; 3. fig. incapabil.
7. [Scriban] neputincĭós, -oásă adj. Fără putere, infirm. Fără energie. Fără mijloace. Incapabil.
8. [DOOM 3] neputincios adj. m., pl. neputincioși; f. neputincioasă, pl. neputincioase
9. [DOOM 2] neputincios adj. m., pl. neputincioși; f. neputincioasă, pl. neputincioase
10. [DLRLV] NEPUTINCIOS adj. 1. (Mold., ȚR) Sărac, nevoiaș; p. ext. lipsit de trecere, de influență. A: Deci, cărei am avut putință și prieteni, mai curînd au dat, și i-au slobodzit, iar cărei au fost mai neputincioși au șădzut mult închiși. NECULCE. B: Noi sîntem o țară mică și făr' de oameni, neputincioasă și făr' de ajutor. ANON. CANTAC. ◊ (Substantival) A: A sa direaptă agonisită să o dea și să o împartă neputincioșilor. VARLAAM. B: Ștefan-Vodă n-au dat nici un ban nimului, ci au rămas toți cu lacrămile pre obraz și alt n-avea ce face făr' de numai aceea ce au obiceiu neputincioșii, de blestemă. IST. ȚR. 2. (ȚR) Imposibil, irealizabil. Știu că toate poți și ție nu e neputincios nemica. BIBLIA (1688). ◊ (Substantival) Cele neputincioase toate se pot. R. GRECEANU. Etimologie: pref. ne- + putincios. Vezi și neputință. Cf. c e p l a c, n i ș t o t o ș, p e h n i t, s u r u m a n (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL