1. [DEX '09] PROTEIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique.
2. [MDA2] proteic, ~ă a [At: SCRIBAN / P: ~te-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr protéique] 1 Cu caracter schimbător. 2 (D. unele substanțe) Care își modifică neîncetat forma. 3 (Blg) Care se referă la proteine sau la protide. 4 Care conține proteine sau protide.
3. [DLRLC] PROTEIC, -Ă, proteici, -e, adj. (Deșpre unele substanțe) Care-și schimbă necontenit forma; nestatornic. ◊ (Chim.) Substanțe proteice = proteine. Substanțele proteice constituie cea mai importantă componentă a organismului animal. – Pronunțat: -te-ic.
4. [DN] PROTEIC, -Ă adj. Care se referă la proteine; proteinic. ♦ Care își modifică necontenit forma; nestatornic. [Pron. -te-ic. / < fr. protéique].
5. [MDN '00] PROTEIC, -Ă adj. 1. care își modifică necontenit forma, variabil. 2. care conține proteine sau protide; proteinic. (< fr. protéique)
6. [DCR2] proteic, -ă adj. ♦ 1. 1977 (biol.) Care se referă la proteine v. interferon. ♦ 2. Referitor la protezele dentare[1] ◊ „Pentru tratamentele de restaurare proteică există tarife diferențiate [...]” R.l. 27 V 80 p. 5 (din fr. protéïque; DEX, DN3, DEX-S – sensul 1)
7. [Scriban] *protéic, -ă adj. (d. proteŭ). Care-șĭ schimbă des forma saŭ părerea: caracter proteic. Chim. Se zice despre oare-care albumine: substanțe proteice.
8. [DOOM 3] proteic (desp. -te-ic) adj. m., pl. proteici; f. proteică, pl. proteice
9. [DOOM 2] proteic (-te-ic) adj. m., pl. proteici; f. proteică, pl. proteice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL