1. [DEX '09] NEPRECURMAT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Pref. ne- + precurmat.
2. [MDA2] neprecurmat, ~ă [At: (a. 1832) DOC. EC. 508 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + precurmat] (Înv) 1 a Fără rezerve. 2 a Continuu. 3 av Permanent.
3. [DEX '98] NEPRECURMAT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Ne- + precurmat.
4. [DOOM 3] neprecurmat (înv.) (desp. ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmați; f. neprecurmată, pl. neprecurmate
5. [DOOM 2] neprecurmat (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmați; f. neprecurmată, pl. neprecurmate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL