1. [DEX '09] NEOROMANTISM s. n. Curent în literatura modernă și contemporană apărut ca o reacție de tip romantic împotriva naturalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantisme.
2. [MDA2] neoromantism sns [At: DEX / P: ne-o~ / E: fr néo-romantisme] Curent în literatura modernă și contemporană apărut ca o reacție de tip romantic împotriva naturalismului.
3. [DN] NEOROMANTISM s.n. 1. Curent în literatura modernă universală de la sfîrșitul sec. XIX, apărut ca o reacție împotriva naturalismului. 2. Tendință artistică modernă, care se inspiră din romantism. [Cf. fr. néo-romantisme].
4. [MDN '00] NEOROMANTISM s. n. 1. curent în literatura modernă universală de la începutul sec. XX, apărut ca o reacție împotriva naturalismului. 2. tendință artistică modernă care se inspiră din romantism. 3. direcție în filosofie care, păstrând cadrul teoretic al romantismului, anunță existențialismul și neospiritualismul. (< fr. néo-romantisme)
5. [DOOM 3] neoromantism (desp. ne-o-) s. n.
6. [DOOM 2] neoromantism (ne-o-) s. n.
7. [DE] NEOROMANTÍSM (< fr.) s. n. Curent literar apărut în unele țări europene (în special în Germania) la sfârșitul sec. 20, ca o reacție împotriva pozitivismului în ideologie și a naturalismului în artă, reluând idealurile estetice ale romantismului (H. Hesse, Th. Däubler). În n. sunt incluse simbolismul francez, postimpresionismul etc. ♦ În sens restrâns, curent al literaturii engleze din aceeași perioadă (R. Kipling). ♦ P. ext. Termen generic denumind tendințele de resurecție ale romantismului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL