1. [MDA2] neoprit, ~ă [At: (a. 1642) GCR 153/29 / P: ne-o~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + oprit] 1 a Care nu se oprește. 2 a Care nu poate fi oprit Si: nestăvilit (1). 3-4 a, av (Înv) (Care este) fără greutate. 5 av (Înv) Imediat. 6 av (Înv) Spontan.
2. [CADE] NEOPRIT I. adj. Care nu e oprit. II. adv. Fără a fi oprit.
3. [DLRLC] NEOPRIT, -Ă, neopriți, -te, adj. Care nu este oprit sau împiedicat de nimic; nestînjenit, nestăvilit, continuu. Valul trece neoprit! ALECSANDRI, P. II 101.
4. [Șăineanu, ed. VI] neoprit a. și adv. fără a fi oprit: ei intră neopriți EM.
5. [Scriban] neoprít, -ă (eo 2 sil.) adj. Care nu e oprit, liber. Permis.
6. [CADE] OPRIT adj. 1 p. OPRI ¶ 2 Închis, arestat ¶ 3 Reținut ¶ 4 Împiedecat; neîngăduit, interzis ¶¶ C. NEOPRIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL