1. [DEX '09] NEOHEGELIANISM s. n. Curent filosofic contemporan apărut în Anglia în a doua jumătate a sec. XIX, care dezvoltă studiul filosofiei lui Hegel sau care preia anumite elemente ale filosofiei lui Hegel. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-a-] – Din fr. néohégélianisme.
2. [MDA2] neohegelianism sns [At: DEX / P: ne-o-he-ge-li-a~ / E: fr néo-hégélianisme] Curent filozofic contemporan apărut în Anglia în a doua jumătate a sec. XIX, care dezvoltă studiul filozofiei lui Hegel sau care preia anumite elemente ale filozofiei lui Hegel.
3. [DEX '98] NEOHEGELIANISM s. n. Curent fiiozofic contemporan apărut în Anglia în a doua jumătate a sec. XIX, care dezvoltă studiul filozofiei lui Hegel sau care preia anumite elemente ale filozofiei lui Hegel. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-a-] – Din fr. néo-hégélianisme.
4. [DN] NEOHEGELIANISM s.n. Curent filozofic contemporan idealist, care, sub lozinca „reîntoarcerii la Hegel”, înlocuiește idealismul obiectiv al filozofiei acestuia cu un idealism subiectiv, deformînd dialectica hegeliană. [Pron. -ghe-li-a-. / cf. fr. néo-hégélianisme].
5. [MDN '00] NEOHEGELIANISM s. n. curent filozofic contemporan apărut în Anglia, care stimulează studiul filozofiei lui Hegel, dar preia din aceasta laturile ce țin de sistemul său idealist, interpretându-le în spirit subiectivist. (< fr. néo-hégélianisme)
6. [DOOM 3] neohegelianism [ge pron. g’e] (desp. ne-o-, -li-a-) s. n.
7. [DOOM 2] neohegelianism [ge pron. ghe] (ne-o-, -li-a-) s. n.
8. [DE] NEOHEGELIANÍSM (< fr. {i}) s. n. Curent filozofic contemporan apărut în Marea Britanie (F.H. Bradley, B. Borsanquet) și în S.U.A. (J. Royce ș.a.) în a doua jumătate a sec. 19, răspândit ulterior în Italia (B. Croce, G. Gentile), Olanda, Germania (H. Glockner) și Franța (I. Hyppolite). Curentul a stimulat studiul filozofiei lui Hegel, interpretând-o însă în spirit subiectivist. V. hegelianism.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL