1. [MDA2] neoblăduitor, ~oare a [At: DDRF / P: ne-o~ / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + oblăduitor] (Înv) 1 Care se află sub autoritate paternă. 2 Care se află sub tutelă.
2. [DAR] neoblăduitor, neoblăduitoare, adj. (înv.) care se află în autonomie paternă; care se află sub tutelă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL