1. [DEX '09] NEOBEDIENT, -Ă, neobedienți, -te, adj. Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Pref. ne- + obedient.
2. [MDA2] neobedient, ~ă a [At: DEX2 / P: ne-o-be-di-ent / Pl: ~nți, ~e / E: ne- + obedient] (Liv) Care nu este ascultător, supus.
3. [DEX '98] NEOBEDIENT, -Ă, neobedienți, -te, adj. (Livr.) Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Ne- + obedient.
4. [DOOM 3] neobedient (desp. ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobedienți; f. neobedientă, pl. neobediente
5. [DOOM 2] *neobedient (ne-o-, -di-ent) adj. m., pl. neobedienți; f. neobedientă, pl. neobediente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL