1. [DEX '09] NEMȚOICUȚĂ, nemțoicuțe, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui nemțoaică. 2. (Bot.; reg.) Condurul-doamnei. – Nemțoaică + suf. -uță.
2. [MDA2] nemțoicuță sf [At: POLIZU / Pl: ~țe / E: nemțoaică + -uță] 1-4 (Rar; șhp) Nemțoaică (1-2) (drăguță). 5 (Bot; reg) Condurul-doamnei (Tropaeolum majus).
3. [DEX '98] NEMȚOICUȚĂ, nemțoicuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui nemțoaică. 2. (Bot.; reg.) Condurul-doamnei. – Nemțoaică + suf. -uță.
4. [DOOM 3] nemțoicuță (fam.) s. f., g.-d. art. nemțoicuței; pl. nemțoicuțe
5. [DOOM 2] nemțoicuță (fam.) s. f., g.-d. art. nemțoicuței; pl. nemțoicuțe
6. [DLR - tomul X] NEMȚOICUȚĂ s. f. 1. (Rar) Diminutiv al lui nemțoaică (1). Cf. Polizu. Vom vedea cele două nemțoicuțe ce ne-a dat în ochi cînd am fost în iarna trecută acolo. CONv. LIT. XI, 98. 2. (Bot.; regional) Condurul-doamnei (Tropaeolum majus). Cîteva flori; stînjenei, busuioc ori nemțoicuțe, râsădite pe morminte de copii. D. ZAMfIRESCU, v, ț. 73. – Pl.: nemțoicuțe. – Nemțoaică + suf. -uță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL