1. [DEX '09] NEMÂNGÂIAT, -Ă, nemângăiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. [Pr.: -gâ-iat] – Pref. ne- + mângâiat.
2. [MDA2] nemângâiat, ~ă a [At: MOXA, 347/21 / V: (îrg) ~măngăiat, ~măn~, ~găiat / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + mângâiat] 1 (D. oameni) Care nu se poate consola Si: inconsolabil, neconsolat (2), (pop) neogoit. 2 (Pex; d. oameni) Nenorocit (1). 3 (D. dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi alinat. 4 Care trădează o durere nepotolită. 5 Care este lipsit de bucurie, de mulțumire, de fericire.
3. [DEX '98] NEMÂNGÂIAT, -Ă, nemângâiați, -te, adj. Care nu-și poate găsi mângâiere în urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi liniștit, potolit, domolit, alinat. [Pr.: -gâ-iat] – Ne- + mângâiat.
4. [Șăineanu, ed. VI] nemângâiat a. care nu poate fi mângâiat.
5. [MDA2] nemăngăiat, ~ă a vz nemângâiat
6. [MDA2] nemăngâiat, ~ă a vz nemângâiat
7. [MDA2] nemângăiat, ~ă a vz nemângâiat
8. [DLRLC] NEMÎNGÎIAT, -Ă, nemîngîiați, -te, adj. Care are o supărare, o durere sufletească mare; care nu poate găsi mîngîiere; neîmpăcat. Luă copilul în brațe și porni într-un plîns nemîngîiat. GANE, N. II 132. Totdeauna se întorcea acasă nemîngîiată cu gîndul că fiu-său nu mai are leac. CARAGIALE, O. III 76. (Cu pronunțare regională) Au stătut pînă a doua zi, nemîngîiet întru această stare. DRĂGHICI, R. 114.
9. [Scriban] nemîngîĭát, -ă adj. Inconsolabil, care nu poate fi mîngîĭat.
10. [DOOM 3] nemângâiat adj. m., pl. nemângâiați; f. nemângâiată, pl. nemângâiate
11. [DOOM 2] nemângâiat adj. m., pl. nemângâiați; f. nemângâiată, pl. nemângâiate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL