1. [MDA2] nemort, ~oartă a [At: (a. 1694) FN 45 / Pl: ~rți, ~oarte / E: ne- + mort] (Înv) 1 Care nu este mort. 2-3 (Pex) Nemuritor (6-7).
2. [DAR] nemort, nemoartă, adj. (înv.) nemuritor, nemortac.
3. [DLR - tomul X] NEMORT, NEMOARTĂ adj. (Învechit) Negativ al lui mort; nemuritor (2), Nemort numele unui ostaș... rămîne (a. 1694). fn 45. Pînă astăzi într-acea monetă (adecă intr-acei bani) să vede, vrînd în tot chipul acela să lasă pomenire nemoartă de mari faptele lui. c. cantacuzino, cm i, 16, cf. 3. – pl.: nemorți, -oarte. – pref. ne- + mort. cf. nemuri1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL