1. [MDA2] nemințit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 165v/26 / Pl: ~iți, ~e / E: minți cf mințit2] (Înv) 1 Care nu dă greș niciodată. 2 Care nu se dezminte.
2. [DAR] nemințit, -ă, adj. (înv.) care nu dă greș niciodată; care nu se dezminte, nedezmințit.
3. [DLR - tomul X] NEMINȚIT, -Ă adj. (Învechit) Care nu dă greș niciodată; care nu se dezminte, nedezmințit. Ascultă dară și pre nemințitul tău Apollon cum și fără voie ș-au mărturisit pre h[risto]s. DOSOFTEI, v. S. noiembrie 165v/26. Spune într-adevăr dacă nu sînt mulți vînători... cari ar putea cu tot dreptul să ia această poetică antiteză ca deviză nemințită a vredniciei lor vînătorești? ODOBESCU, S. III, 158. – pl.: nemințiți, -te. – De la minți. cf. mințit2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL