1. [DEX '09] NELEGIUIT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Pref. ne- + legiuit.
2. [MDA2] nelegiuit, ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + legiuit] 1-2 smf, a (Persoană) care comite nelegiuiri Si: infam, ticălos. 3 a (D. acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care constituie o nelegiuire Si: infam, ticălos, (îvr) păgânos. 4-5 smf, a (Îrg) (Om) ateu. 6 smf (Reg) Copil care a murit nebotezat. 7-8 smf (Pop; d. soți) Care trăiește în concubinaj.
3. [CADE] NELEGIUIT adj. și sm. 1 Nepermis de lege ¶ 2 Care necinstește legea sau cele sfinte ¶ 3 Care-și necinstește părinții, care ofensează morala și tot ce trebue respectat; criminal: împăratul nu-i da răgaz să pue în lucrare o faptă așa de ~ă (ISP.) [legiuit].
4. [DEX '98] NELEGIUIT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Ne- + legiuit.
5. [DLRLC] NELEGIUIT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. Infam, criminal. Gîndea că tocmai în nopți ca astea își ticluiește Filică acțiunile lui nelegiuite. MIHALE, O. 504. Dar să nu-i lăsăm, arhon șatrar, ca să-și împlinească planul cel nelegiuit. ALECSANDRI, T. I 70. ◊ (Substantivat) E un nelegiuit. Îi murise nevasta și a doua zi după înmormîntarea ei a dat un bal. PAS, Z. IV 10. Nelegiuitul îmi smulge fericirea. ALEXANDRESCU, P. 25.
6. [Șăineanu, ed. VI] nelegiuit a. 1. lipsit de lege sau de respect pentru cele sfinte; 2. care ofensează morala și tot ce-i demn de respect.
7. [Scriban] nelegĭuít, -ă adj. (d. legĭuit). Impiŭ. Ilegitim. Criminal. Subst. Criminal: un nelegĭuit.
8. [DOOM 3] !nelegiuit adj. m., s. m., pl. nelegiuiți; adj. f., s. f. nelegiuită, pl. nelegiuite
9. [DOOM 2] nelegiuit adj. m., pl. nelegiuiți; f. nelegiuită, pl. nelegiuite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL