1. [DEX '09] NELEGIUIRE, nelegiuiri, s. f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit.
2. [MDA2] nelegiuire sf [At: AETHIOPICA, 85r/13 / Pl: ~ri / E: nelegiuit] Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale Si: fărădelege, infamie, ticăloșie.
3. [CADE] NELEGIUIRE sf. 1 Necinstire a celor sfinte ¶ 2 Faptă nelegiuită, criminală, păcat mare, crimă: se deteră la nelegiuiri, de care mintea omenească se înfioară (ISP.) [l e g i u i].
4. [DLRLC] NELEGIUIRE, nelegiuiri, s. f. Faptă nelegiuită, fărădelege, infamie, crimă. Va da pe mîna jandarmilor orice nelegiuire. REBREANU, R. I 236. Verișoara la călugărie! Nu voi suferi niciodată asemene nelegiuire. ALECSANDRI, T. I 51.
5. [Șăineanu, ed. VI] nelegiuire f. 1. dispreț pentru cele religioase; 2. faptă criminală. [Lege e luat aci în sens de religiune].
6. [Scriban] nelegĭuíre f. Impietate, sacrilegiŭ. Crimă.
7. [DOOM 3] nelegiuire s. f., g.-d. art. nelegiuirii; pl. nelegiuiri
8. [DOOM 2] nelegiuire s. f., g.-d. art. nelegiuirii; pl. nelegiuiri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL