1. [DEX '09] NEISPRĂVIT, -Ă, neisprăviți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este lăsat neterminat, care nu are capăt sau sfârșit. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are nicio situație, niciun rost, care este fără căpătâi, de nimic; (om) incapabil. – Pref. ne- + isprăvit.
2. [MDA2] neisprăvit, ~ă [At: CORESI, EV. 6 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + isprăvit] 1-2 a Neterminat (1-2). 3 a Care nu are capăt sau sfârșit. 4-5 smf, a (Persoană) care nu are nici o situație, nici un rost. 6-7 smf, a (Om) incapabil.
3. [DEX '98] NEISPRĂVIT, -Ă, neisprăviți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este lăsat neterminat, care nu are capăt sau sfârșit. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are nici o situație, nici un rost, care este fără căpătâi, de nimic; (om) incapabil. – Ne- + isprăvit.
4. [DLRLC] NEISPRĂVIT, -Ă, neisprăviți, -te, adj. 1. Care nu este isprăvit, care este lăsat neterminat. Se smunci de jos și strînse brusc mîna lui Radu Comșa. Făcu un gest neisprăvit de îmbrățișare. C. PETRESCU, Î. II 19. N-a mai avut mijloace să-și procure material și a fost silit să-și lase capodopera neisprăvită – fără brațe. CARAGIALE, O. VII 433. Aspru, rece sună cîntul cel etern, neisprăvit. EMINESCU, O. I 158. ♦ Care nu se termină niciodată, care n-are capăt sau sfîrșit; infinit. 2. (Despre oameni) Lipsit de calități, de pregătire; incapabil. (Substantivat) Ce se poate face cu un neisprăvit? SADOVEANU, A. L. 170.
5. [Șăineanu, ed. VI] neisprăvit a. 1. care nu s’a terminat incă; 2. care nu se mai isprăvește: cântul cel etern neisprăvit EM.
6. [Scriban] neisprăvít, -ă adj. Care nu s’a isprăvit. Fig. Incomplet, căruĭa-ĭ lipsește ceva în educațiune orĭ în învățătură: om neisprăvit.
7. [CADE] ISPRĂVIT I. adj. p. ISPRĂVI ¶ ¶ C. NEISPRĂVIT. II. sbst. Sfîrșit.
8. [DOOM 3] neisprăvit adj. m., s. m., pl. neisprăviți; adj. f., s. f. neisprăvită, pl. neisprăvite
9. [DOOM 2] !neisprăvit adj. m., s. m., pl. neisprăviți; adj. f., s. f. neisprăvită, pl. neisprăvite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL