1. [Șăineanu, ed. VI] neiscusit a. fără iscusință.
2. [CADE] ISCUSIT adj. 1 p. ISCUSI ¶ ¶ C. NEISCUSIT ¶ 2 Dibaciu, îndemînatec, ager, priceput, isteț: peste ce profesor înțelept și ~ a dat! (CRG.); băiatul, de ce creștea, d’aia se făcea mai isteț și mai ~ (ISP.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL