1. [DEX '09] NEIERTĂTOR, -OARE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Pref. ne- + iertător.
2. [MDA2] neiertător, ~oare a [At: DEX / P: ne-ier~ / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + iertător] 1-2 Care nu iartă (ușor). 3 Care nu cruță Si: aspru, nemilos, sever.
3. [DEX '98] NEIERTĂTOR, -OARE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Ne- + iertător.
4. [DLRLC] NEIERTĂTOR, -OARE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; sever, aspru, nemilos. Se născu în sufletul lor un simțămînt neiertător; își amintiră fiecare că nu-i asta nici prima și nici cea mai mare batjocură cu care Crețeștii împroașcă satul. V. ROM. iulie 1953, 133. Propaganda iezuită... face din ei oamenii cei mai neiertători către ceilalți de alt rit. BOLINTINEANU, O. 285.
5. [DOOM 3] neiertător adj. m., pl. neiertători; f. sg. și pl. neiertătoare
6. [DOOM 2] neiertător adj. m., pl. neiertători; f. sg. și pl. neiertătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL