1. [DEX '09] NEIERTAT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Pref. ne- + iertat.
2. [MDA2] neiertat, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + iertat] 1 Care nu este iertat. 2 Care nu poate fi iertat. 3 Care nu poate fi îngăduit.
3. [CADE] NEIERTAT adj. 1 Care n’a fost iertat ¶ 2 Care nu merită a fi iertat ¶ 3 Nepermis, neîngăduit de lege: Într’o faptă ~ă fără voia ei căzu (PANN).
4. [DEX '98] NEIERTAT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Ne- + iertat.
5. [DLRLC] NEIERTAT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat, neîngăduit, nepermis. Ținea mînele tenerei dame strînse întru ale sale cu o familiaritate neiertată altui decît unui bărbat. NEGRUZZI, S. I 37.
6. [Șăineanu, ed. VI] neiertat a. 1. care n’a fost iertat; 2. care nu merită iertare: e de neiertat.
7. [CADE] IERTAT adj. 1 p. IERTA ¶ ¶ C. NEIERTAT ¶ 2 Îngăduit, permis: mie nu-mi este ~ să scriu decît numai atunci cînd pot spune un adevăr (I.-GH.) ¶ 3 Scutit (de bir, etc.): cela ce va fi ~, acela să nu plătească vamă (PRV.-MB.) ¶ 4 Foarte bătrîn, uitat de Dumezeu; femeie ~ă, fermeie în vîrstă (care nu mai are menstruație).
8. [DOOM 3] neiertat adj. m., pl. neiertați; f. neiertată, pl. neiertate
9. [DOOM 2] neiertat adj. m., pl. neiertați; f. neiertată, pl. neiertate
10. [IVO-III] neiertat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL