1. [DEX '09] NEICULIȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui neică; neiculean, neicuță, neicușor. – Neică + suf. -uliță.
2. [MDA2] neiculiță sms [At: GHICA, S. 509 / E: neică + -uliță] 1-12 (Pop; șhp) Neică (1-6) (drag) Si: neicușor (1-12), neicuță (1-12).
3. [CADE] NEICULIȚĂ, NEICULEANĂ, NEICUȚĂ sm. dim. NEICĂ: mai scoală-te, neiculiță, că m’ai uscat (BR.-VN.); mi se repeziră, neiculene, ăi arapi, ca niște zmei (ISP.).
4. [DLRLC] NEICULIȚĂ s. m. (Mai ales la vocativ) Diminutiv al lui neică. Da cum așa, neiculiță hăi? îl întrebară cu toții. SBIERA, P. 251. Ia uită-te, neiculiță, ce mi s-a întîmplat. ISPIRESCU, L. 46. Bre! da ce mai palmă, neiculiță! GHICA, S. 509. ◊ (Uneori în corelație cu neică) Frunză verde lemn de tei, Neico, neiculiță. MARIAN, S. 55.
5. [DOOM 3] neiculiță (pop.) (desp. nei-) s. m.
6. [DOOM 2] neiculiță (pop.) (nei-) s. m.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL