1. [Scriban] néĭca m., gen al luĭ (d. nenea, ca leĭca d. lelea). Pop. Epitet respectuos frateluĭ maĭ mare. Epitet glumeț adresat orĭ-cuĭ: ĭa stăĭ, neĭcă!
2. [DEX '09] NEICĂ s. m. (Pop.) Nene (1). ♦ Termen afectiv cu care, la țară, o fată se adresează flăcăului iubit sau pe care flăcăul îl folosește când vorbește despre sine cu fata iubită. – Nene + suf. -ică.
3. [MDA2] neică sms [At: ISPIRESCU, L. 206 / V: (reg) nică / G-D: neichii / E: nene] (Pop) 1 Termen de respect folosit pentru a vorbi cu sau despre un frate mai în vârstă. 2 Termen pe care și-l atribuie fratele mai mare când vorbește cu sau despre cel mai mic. 3 (Adesea urmat de un nume de persoană) Nene (7). 4 Termen pe care și-l atribuie un bărbat când vorbește cu o persoană mai tânără. 5 Termen afectiv cu care o fată se adresează iubitului sau vorbește despre el Si: bade. 6 Termen pe care băiatul și-l atribuie atunci când vorbește cu sau despre fata iubită. 7 Termen folosit în timpul unei conversații sau convorbiri și care exprimă mirarea, surprinderea etc. Si: neicușor, nene (11), (rar) neiculean.
4. [MDA2] nică2 sm vz neică
5. [CADE] NEICĂ 👉 NENE.
6. [CADE] NEICULIȚĂ, NEICULEANĂ, NEICUȚĂ sm. dim. NEICĂ: mai scoală-te, neiculiță, că m’ai uscat (BR.-VN.); mi se repeziră, neiculene, ăi arapi, ca niște zmei (ISP.).
7. [CADE] NENE sm. 1 †Mold. Tată, taică ¶ 2 NENE(A), NEICĂ, NEICA, titlu cu care se adresează cineva unui frate mai mare sau unui om mai în vîrstă: îl vedea lucrînd, cînd la alde neica Burcilă, cînd Ia aleșii ori la fruntașii satului (ISP.); cu rămășagul, i-a păpat neichii juncul cel mai gras (DLVR.) [comp. bg. neni, srb. nena].
8. [DEX '98] NEICĂ s. m. (Pop.) Nene (1). ♦ Termen afectiv cu care, la țară, o fată se adresează flăcăului iubit sau pe care flăcăul îl întrebuințează când vorbește despre sine cu fata iubită. – Nene + suf. -ică.
9. [DLRLC] NEICĂ s. m. (Regional) Termen de respect cu care se adresează, (de obicei) la țară, un copil sau o persoană mai tînără unui bărbat mai în vîrstă sau unui frate mai mare; nene, bade. Așa vă e cîntecul? Apăi aveți de-a face cu neica! SADOVEANU, A. L. 202. Lui neica să-i dați drumul, că nu e vinovat. CARAGIALE, O. I 266. ◊ (Urmat de numele persoanei la care se referă) Îl vedea lucrînd cînd la alde neica Burcilă, cînd la aleșii ori la fruntașii satului. ISPIRESCU, L. 206. Dar neica Barbu, cum trăiește? ODOBESCU, S. I 74. ♦ Termen afectiv cu care la țară o fată se adresează flăcăului iubit și pe care flăcăul îl întrebuințează cînd vorbește despre sine cu fata. Mîndra neichii-i ochișa. HODOȘ, P. P. 33. ◊ (Întrebuințat în cursul unei povestiri sau conversații fără să fie adresat unei persoane anumite, servind numai pentru a atrage atenția asupra celor spuse) Și cinstești la vin, măi neico! CONTEMPORANUL, I 456. Bine-i lîngă puiculiță, Neică, neiculiță! ALECSANDRI, T. 195.
10. [Șăineanu, ed. VI] neică m. V. nene.
11. [DOOM 3] neică (pop.) (desp. nei-) s. m., art. neica, g.-d. art. neichii/lui neica
12. [DOOM 2] !neică (pop.) (nei-) s. m., art. neica, g.-d. art. neichii/lui neica
13. [Onomastic] NEICĂ subst. 1. – b. (16 B III 102); Preda (Sd XXII); Neaica, munt. (Glos). 2. Neicu, ard, (Paș); -l (17 B III 220) etc.; – diac (Cat); Neicul (P Gov f° 18 vo) = Neiciul (16 B V 55); -escu. 3. Neicea b. (Ștef).
14. [Argou] neica nimeni expr. (peior.) individ insignifiant.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL