1. [DEX '09] NEHOTĂRÂRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Pref. ne- + hotărâre.
2. [MDA2] nehotărâre sf [At: VLAHUȚĂ, N. 163] 1 Lipsă de hotărâre Si: ezitare, indecizie, șovăială. 2 (Rar) Însușire a unui lucru de a nu fi bine format, conturat. 3 (Rar) Lipsă de precizie. 4 (Rar) Lipsă de claritate.
3. [DEX '98] NEHOTĂRÂRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Ne- + hotărâre.
4. [CADE] NEHOTĂRÎRE sf. Starea aceluia ce se codește să ia o hotărîre, a aceluia ce stă la îndoială.
5. [DLRLC] NEHOTĂRÎRE s. f. Lipsă de hotărîre, ezitare, șovăială, îndoială. E în mine o nehotărîre parcă aproape de panică. CAMIL PETRESCU, U. N. 295. Evantia, îngrozită de cele ce auzise din gura lui Ahile, se frămînta în frigurile nehotărîrii. BART, E. 343.
6. [Șăineanu, ed. VI] nehotărîre f. starea celui nehotărît.
7. [Scriban] nehotărîre f. Caracteru celuĭ nehotărît, indeciziune.
8. [DOOM 3] nehotărâre s. f., g.-d. art. nehotărârii
9. [DOOM 2] nehotărâre s. f., g.-d. art. nehotărârii
10. [DAS] NEHOTĂRÎRE. Subst. Nehotărîre, ezitare, codeală, codire, șovăială (fig.), șovăire (fig.), pregetare (pop.), indecizie. Îndoială, îndoire (înv.), nesiguranță, incertitudine, dubiu, semn de întrebare (fig.), echivoc, ambiguitate. Suspiciune, neîncredere, rezervă. Nestatornicie, instabilitate, nestabilitate, inconstanță, inconsecvență, neconsecvență; oscilare (fig.), oscilație (fig.), fluctuație, pendulare (fig.) Sfială, sfiiciune, sfiire, timiditate. Adj. Nehotărît, ezitant, șovăitor (fig.), șovăit (rar), șovăielnic (fig.), șovăind (rar), indecis, nedecis. Îndoielnic, îndoios (rar), nesigur, neclar, vag, echivoc, ambiguu (livr.), incert, dubios, suspect. Suspicios, neîncrezător, rezervat. Nestatornic, instabil, nestabil, schimbător, inconstant, neconstant, inconsecvent, neconsecvent; oscilant (fig.), fluctuant. Sfios, sfiicios, sfieț (înv.), timid. Vb. A fi nehotărît, a ezita, a se codi, a șovăi (fig.), a pregeta (pop.). A fi nesigur, a se îndoi, a sta la îndoială, a nu avea certitudinea, a fi în dubiu, a fi sub semn de întrebare, a sta în cumpănă, a cumpăni, a cîntări (fig.). A suspecta, a nu avea încredere (în ceva, în cineva). A oscila (fig.), a pendula (fig.). A se sfii, a nu îndrăzni, a nu se încumeta, a se jena să.... Adv. Fără convingere, fără siguranță; cu șovăire, cu pași nesiguri. În cumpănă, în cumpănire. V. evitare, frică, instabilitate, prudență, suspiciune.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL