1. [MDA2] negăială1 sf [At: (a. 1847) URICARIUL, X, 404 / Pl: ~ieli / E: nct] (Îvr; pbl) Obstacol.
2. [MDA2] negăială2 sf [At: POLIZU / Pl: ~ieli / E: negăi + -eală] (Mol) Migăleală.
3. [DAR] negăială1, negăieli, s.f. (înv.) piedică, obstacol.
4. [DAR] negăială2, s.f. (reg.) migăleală.
5. [DLR - tomul X] NEGĂIALĂ1 s. f. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil) Piedică, obstacol. Pluta a căzut într-o negăială, adică împiedicare, unde-i apa vadină sau volburoasă (a. 1847). uricariul, x, 404. – pl.: negăieli. – Etimologia necunoscută.
6. [DLR - tomul X] NEGĂIALĂ2 s. f. (Prin Mold.) = migăleală. cf. POLIZU, SADOVEANU, O. XIII, 306, SCL 1963, 21.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL