1. [DEX '09] NEGUȚĂTOR s. m. v. negustor.
2. [MDA2] neguțător sm [At: COD. VOR. 78 / V: (îrg) ~uțitor, (înv) năgoțâtori, ~goțătoriu, ~goțitor, ~uțătoriu, ~uțitoriu, ~țutori, nigâțători, niguțâ~, niguți~ / Pl: ~i / E: neguța + -ător] 1 (Îvp) Negustor (1). 2 (Îvr) Negociator (3).
3. [CADE] †NEGUȚĂTOR... 👉 NEGUSTOR...
4. [Șăineanu, ed. VI] neguțător m. V. negustor.
5. [Scriban] neguțătór m. (d. negoț 2 saŭ lat. negotiator; it. negoziatore). Vechĭ. Negustor. – și -uțitór și -oțitór.
6. [DEX '09] NEGUSTOR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțător s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.
7. [MDA2] năgoțâtori sm vz neguțător
8. [MDA2] năgustori sm vz negustor
9. [MDA2] năguțutori sm vz negustor
10. [MDA2] negăstori sm vz negustor
11. [MDA2] negoțători1 sm vz neguțător
12. [MDA2] negoțătoriu sm vz neguțător
13. [MDA2] negoțitor sm vz negustor
14. [MDA2] negustor, ~oare smf [At: (a. 1784) GCR, II, 138/2 / V: (reg) năgoțâtori, năgustori, ~găstoriu, ~goțâtători, ~storiu, ~guțutori, nig~ / Pl: ~i, ~oare / E: cf lat negotiatorius] 1 Persoană care se ocupă cu comerțul particular Si: comerciant, (înv) negociator (1), negociant (1), (îvp) neguțător (1). 2 (Îe) ~ greu ca fulgul de apă (sau cu marfă de un leu) sau ~ de piei de cloșcă (sau de ploșniță, de purici) Negustor (1) sărac, care face comerț cu mărfuri mărunte, lipsite de valoare.
15. [MDA2] negustoriu sm vz negustor
16. [MDA2] neguțătoriu sm vz neguțător
17. [MDA2] neguțitor sm vz neguțător
18. [MDA2] neguțitoriu sm vz neguțător
19. [MDA2] nigâțători sm vz neguțător
20. [MDA2] nigustor sm vz negustor
21. [MDA2] niguțâtor sm vz negustor
22. [MDA2] niguțitor sm vz neguțător
23. [CADE] NEGUSTOR, †NEGUȚĂTOR sm. -TOREASĂ (pl. -ese) sf. ⚚ Acela, aceea care se ocupă de negoț, comerciant(ă); (P): negustorul fricos nici nu cîștigă nici nu păgubește; iron. negustor greu ca fulgul pe apă sau negustor de piei de cloșcă, se zice despre cel ce face negoț de lucruri fără preț sau care n’are nici un capital (🖼 3329) [neguța].
24. [CADE] NEGUSTORAȘ sm. ⚚ dim. NEGUSTOR: ~ii altădată nebăgați în seamă... au ajuns cu averi mari (BR.-VN.).
25. [DLRLC] NEGUSTOR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant. Mi-a dat un răvaș pecetluit către un negustor bogat din Brăila. GALACTION, O. I 77. Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aș face negustor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. – Variantă: (învechit și regional) neguțător (SADOVEANU, D. P. 48, ISPIRESCU, L. 24, ALEXANDRESCU, M. 373) s. m.
26. [Șăineanu, ed. VI] negustor (neguțător) m. comerciant. [Lat. NEGOTIATOREM].
27. [Scriban] negustór, -eásă s., pl. f ese (d. neguțător). Comerciant, acela care vinde marfă.
28. [DOOM 3] negustor s. m., pl. negustori
29. [DOOM 2] negustor s. m., pl. negustori
30. [IVO-III] negustor sb. m., -reasă sb. f.
31. [Argou] negustor de fitile de candelă / de piei de cloșcă expr. (peior.) mic afacerist, întreprinzător.
32. [DLR - tomul X] NEGĂSTORI s. m. v. negustor.
33. [DLR - tomul X] NEGUSTOR, -OARE s. m. și f. (Rar la f.) 1. (Învechit, rar; în forma neguțător) Negociator (2). Neguțători sîntu și antipati sîntu, cum se ia soțu spre soțu. cod. vor. 14/2. 2. Persoană care se ocupă cu comerțul particular; comerciant, (învechit) negociator (1), negociant (1). Neguțătorul bagă-ș toată avuția sa în negoțul ce face. coresi, ev. 78. Să jeluiesc neguțătorii că nu pot îmbla de furi și de tâlhari dintr-acele sate (a. 1604-1618). rosetti, b. 77. Ar fi înșălăndu-se negoțătoriul acela și lui singur foarte i-ar pare rău (a. 1642). bv i, 127. Un neguțătoriu de adaoge banii și avuția. VARLAAM, c. 295, cf. HERODOT (1645), 257. Pentru bogățiile și pentru negoațe în multe chipuri, care negoațe aducea la dînsa multe fealiuri de neguțători. cheia în. 90v/31. Porunciră de să strânseră... toți neguțătorii. ist. ț. r. 3. Neguțitorii... nu da un ban cu datorie nimănui. neculce, l. 337. Încărcînd corabia cu marfa mea și cu a altor neguțători care da chirie (a. 1783). gcr ii, 128/35. Cu boieri, cu nigustori (a. 1784). id. ib. 138/2. Puțineii lucrători și neguțători ce să află în Leșasca sînt streini. ist. carol xii, 28r/5. Neguțătorilor... încă le va fi și trebuie să le fie secur și deschis prin țeri a merge. șincai, hr. ii, 101/4. Doi sau trei negoțitori s-au înturnat de acolo bogați. maior, p. 4/6. Să se dea unui vrednic neguțitoriu capital bun. țichindeal, f. 402/2. Văzui negustori în rînd Cari-nșel și lipsă vînd. pann, ap. gcr ii, 323. La un neguțător mare Cărui vederea-i slăbise Fără nici o invitare Un doctor vestit venise. alexandrescu, o. i, 309. În una din acele trei ulițe locuia un neguțător căruia, din cauza deosebitelor obiecte de vînzare ce ținea în magazinul său, nu-i putem da nici o calificație definitivă. filimon, o. i, 145. Numai negustoriul, zicea moș Nichifor, trăiește din săul și pe sama lui. creangă, p. 111, cf. 119. Un negustor poate să fie ruinat de concurența altuia. gherea, st. cr. ii, 309. Și-a venit un negustor, Plin de bani. coșbuc, f. 80. Samsarlîcul negustorilor de făină. pamfile, i. c. 231. Mi-a dat un răvaș... către un negustor bogat din Brăila. galaction, o. 77. În fața magazinelor apar negustorii. sahia, n. 54. Are treabă cu un neguțător cu care face ea afaceri. sadoveanu, m. c. 79. Erau cîteva șandramale aci, închiriate negustorilor ambulanți. pas, z. i, 13. Negustorii se leagănă în scaune, iar meșteșugarii tropăie lîngă mese. v. rom. mai 1954, 200. Mult vinaț se trece Că-l vinde Rădița, Rada crîșmărița Și-l beau cazaclii, Negustori de vii. alecsandri, p. p. 121. De-ar fi dorul vînzător Eu m-aș face negustor. jarnIk-bIrseanu, d. 92. Se face neguțător, iar cătana, om de casă. reteganul, p. iii, 21. Avu tata doi feciori, Amîndoi neguțători. doine, 22, cf. hodoș, p. p. 35. Fetiță de negustor, De nu te-oi iubi, să mor. șez. i, 173. A plecat o greconiță (negustoare) cu mult negoț pe cocie la oraș. densusianu, ț. h. 240, cf. pamfile, văzd. 125. Negustorul vinde cu cotul, și hoțul (îi) fură cu totul. zanne, p. v, 442. Tot negoțul neguțătorului de înșelăciune spînzură. id. ib. viii, 403. ◊ Negustor ambulant v. ambulant. ◊ Expr. Negustor greu ca fulgul pe apă (sau cu marfă de un leu) sau negustor de piei de cloșcă (sau de ploșniță, de purici) = negustor sărac, care face comerț cu mărfuri mărunte, lipsite de valoare. cf. românul glumeț, 31, zanne, p. v, 442, 443, pamfile, j. ii, 156. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul comerțului) Neguțători de cartoane. alr ii 6 481/260. Neguțători de haine. ib. 6 481/325. Negustori de lucruri fimiești. ib. 6 481/386. Neguțător de aur. alr sn ii h 571/250, cf. alrm sn 1 h 385. ◊ (Adjectival) Omului neguțătoriu care caută mărgăritariure scumpe. n. test. (1648), 18 /22. – pl.: negustori, -oare. – Și: (învechit și popular) neguțător, (învechit și regional) neguțitor, (învechit) neguțătoriu, neguțitoriu, negoțătoriu, negoțitor, (regional) negustoriu, negăstori (alr ii 6 481/141, alr sn rv h 1 015/141), negoțîtători (alr i 1 591/144), năgustori (alr i 450/556), năguțutori (alr i 1 574/85), năgoțîtori (alr 1 1 574/100, 138), nigustor, niguțitor (ștefanelli, d. c. 52), niguțîtor (alr i 1 591/24, 26, 107), nigîțători (ib. 1 574/320) s. m. – lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL