1. [DEX '09] NEGRICIOS, -OASĂ, negricioși, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate în negru; negriu, negruț. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheș. – Negru + suf. -icios.
2. [MDA2] negricios, ~oasă [At: LB / Pl: ~oși, ~oase / E: negru + -icios] 1-2 a (Șhp) Negrișor (1-2). 3 a De o culoare care se apropie de negru Si: negriu (1). 4 a (D. oameni) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă Si: brunet, oacheș, (îvr) negratic, (pop) negriu (2), (reg) negros. 5 a (D. părți ale corpului) De culoare închisă, aproape neagră Si: (pop) negriu (3), negruș (3), (reg) negriciu, negreț, negrui. 6 smf Persoană murdărită, acoperită de praf, de funingine.
3. [CADE] NEGRICIOS adj. Cam negru, de o coloare ce se apropie de negru, care bate în negru; oacheș: e un tînăr slab, ~, cu ochelari (VLAH.).
4. [DLRLC] NEGRICIOS, -OASĂ, negricioși, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate în negru. Se cufundă și el în rîul de trupuri îmbrăcate în postavuri negricioase, zdrențuite, și se topi numaidecît. DUMITRIU, B. F. 108. Licăreau luminile portului și se vedea ca o fîșie negricioasă apa Niprului. SAHIA, U.R.S.S. 181. ♦ (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; oacheș, brun, brunet. Directorul... era negricios, bondoc și foarte gras. PAS, Z. I 283. Vine de peste deal de la Mănăstireni un romîn mărunțel și negricios. SADOVEANU, O. VIII 188. Postelnicul vîrî cartea la brîu și lovi din palmele lui negricioase, mici și subțiri. CAMIL PETRESCU, O. I 29. ◊ (Substantivat) Se bălăbănea, acum, în mijlocul negricioșilor care... erau de meserie fierari. PAS, L. I 256.
5. [Șăineanu, ed. VI] negricios a. care bate în negru.
6. [Scriban] negricĭós, -oásă adj. Cam negru: om negricĭos la față, făină negricĭoasă.
7. [DOOM 3] negricios (desp. ne-gri-) adj. m., pl. negricioși; f. negricioasă, pl. negricioase
8. [DOOM 2] negricios (ne-gri-cios) adj. m., pl. negricioși; f. negricioasă, pl. negricioase
9. [DLR - tomul X] NEGRICIOS, -OASĂ adj. De o culoare care se apropie de negru (1), care bate în negru, negrișor (1); (despre oameni) cu pielea, părul, ochii de culoare închisă, brunet, oacheș, (învechit, rar) negratic, (regional) negros; (despre părți ale corpului) de culoare închisă, aproape neagră; (popular) negriu, negruș (1), (regional) negriciu, negreț, negroi, negrui. cf. lb, polizu, pontbriant, d. Graurii... cu penele negricioase și presărate cu pete albe sau sure. odobescu, s. iii, 31, cf. marian, ch. 51, alexi, w., tdrg. Vine de peste deal de la Mănăstireni un român mărunțel și negricios. sadoveanu, o. vii, 290. Postelnicul vîrî cartea la brîu și lovi din palmele lui negricioase, mici și subțiri. camil petrescu, o. i, 29. Era un bărbat negricios, cu ochi rotunzi. id. ib. iii, 160. Fața negricioasă i se făcuse aproape pămîntie. v. rom. septembrie 1953,10. Domnul Filip, directorul... era negricios, bondoc și foarte gras. pas, z. i, 283. Noră frumoasă, Nu ca mine, negricioasă. reteganul, tr. 142. Ochi holbați și negricioși. șez. iv, 18. De-ar fi cît de negricioasă, Ea se ține că-i frumoasă. bud, p. p. 56. ♦ (Substantivat) Persoană mînjită, murdărită, acoperită de praf, de funingine etc. Se bălăbănea acum în mijlocul negricioșilor, care de bună seamă că erau de meserie fierari și turnători. pas, l. i, 256. – pl.: negricioși, -oase. – Negru + suf. -icios.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL