1. [MDA2] negociațiune sf vz negociație
2. [CADE] *NEGOCIAȚIUNE sf. 1 Faptul de a negocia ¶ 2 Tratarea, mijlocirea unor afaceri între particulari sau care interesează Statul ¶ 3 Afacerea însăși care se tratează ¶ 4 ⚚ Scontarea unor efecte de comerț, traficarea unor efecte publice [fr.].
3. [Șăineanu, ed. VI] negociați(un)e f. 1. acțiunea de a negocia afaceri publice; 2. afacere ce se negociază.
4. [Scriban] *negociațiúne f. (fr. négociation). Acțiunea de a negocia. Afacere care se negociază: fericită negociațiune. – Și -ație și -iére.
5. [DEX '09] NEGOCIAȚIE, negociații, s. f. (Înv.) Negociere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociation.
6. [MDA2] negociație sf [At: AR (1829), 361/8 / P: ~ci-a~ / V: ~goți~, ~iune, ~țiațiune / Pl: ~ii / E: fr négociation] (Înv) Negociere (1).
7. [MDA2] negoțiație sf vz negociație
8. [MDA2] negoțiațiune sf vz negociație
9. [DOOM 3] negociație (înv.) (desp. -ci-a-ți-e) s. f., art. negociația (desp. -ți-a), g.-d. art. negociației; pl. negociații, art. negociațiile (desp. -ți-i-)
10. [DOOM 2] negociație (înv.) (-ci-a-ți-e) s. f., art. negociația (-ți-a), g.-d. art. negociației; pl. negociații, art. negociațiile (-ți-i-)
11. [DLR - tomul X] NEGOCIAȚIUNE s. f. v. negociație.
12. [DLR - tomul X] NEGOCIAȚIE s. f. (Învechit) Negociere. Îndată după sosirea lor la Costantinopole vor deschide o negociație (tratarisire) cu ocîrmuirea turcească. ar (1829), 361/8. Voiește să intre în negoțiație (vorbire) de a da sfîrșit prietenește neînvoirilor. cr (1829), 1812/8. Perșii întrecuseră pe romani și cu negoțiațiile politicești, ca și cu regulile ostășești. căpățineanu, m. 208. Protocolul negoțiațiilor diplomatice ce s-au făcut în Londra. cr (1830), 501/24. A intrat în negoțiațiuni cu guvernul Statelor Unite. concordia (1857), 41/26. Negoțiațiile sale izbutiră a aduce trebile după dorința curților. negruzzi, s. ii, 148. Negoțiațiuni diplomatice cu Polonia. hasdeu, i. v. 170. Cronicarul de curte își urmărește patronul în numirile de boieri, în negociațiile cu tătarii. iorga, l. i, 480. – Pronunțat: -ci-a-. – pl.: negociații. – Și : negociațiune (costinescu, barcianu, șăineanu, d. u.), negoțiație, negoțiațiune s. f. – Din fr. négociation.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL