1. [DEX '09] NEFĂȚĂRIT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Pref. ne- + fățărit.
2. [MDA2] nefățărit, ~ă a [At: GT (1838), 212/12 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + fățărit] (Înv) 1 Care nu a fost favorizat. 2 Care nu favorizează pe nimeni Si: drept, obiectiv. 3 Lipsit de prefăcătorie Si: sincer.
3. [DEX '98] NEFĂȚĂRIT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Înv.) Lipsit de prefăcătorie; sincer, deschis; obiectiv, drept. – Ne- + fățărit.
4. [DLRLC] NEFĂȚĂRIT, -Ă, nefățăriți, -te, adj. (Rar) Sincer, deschis, neprefăcut. Noi nu înțelegem altă critică decît pe cea dreaptă, nepărtinitoare, nefățărită. ODOBESCU, S. I 504.
5. [DOOM 3] nefățărit (înv.) adj. m., pl. nefățăriți; f. nefățărită, pl. nefățărite
6. [DOOM 2] nefățărit (înv.) adj. m., pl. nefățăriți; f. nefățărită, pl. nefățărite
7. [DLR - tomul X] NEFĂȚĂRIT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui fățărit. 1. Care nu părtinește, nu favorizează pe nimeni; obiectiv, drept. Critică... dreaptă, nepărtinitoare, nefățărită. odobescu, s. i, 504. ◊ Fig. Prețuia valoarea românilor de pe asprul și nefățăritul cîmp de război, id. ib. m, 610. 2. Lipsit de prefăcătorie, de ipocrizie; sincer. Pentru poftirile carele mi-ați arătat cu prilejul dietei..., vă aduc nefățărită și fierbinte mulțămită. gt (1838), 212/12. Frumos e omul, Doamne, cu inima curată, Cu floarea conștiinței de crime nepătată, Sincer, nefățărit. mureșanu, p. 66/3. Aceste cîntece izvorîte din sinul sincer și nefățărit al poporului nostru, f (1869), 386. – pl. : nefățăriți, -te. – pref. ne- + fățărit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL