1. [DEX '09] NEFÂRTAT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Pref. ne- + fârtat.
2. [MDA2] nefârtat [At: CANDREA, F. 115 / Pl: ~ați / V: (îrg) ~făr~ / E: ne- + fârtat] (Pop) 1 sm Dușman. 2 sma Diavol.
3. [DEX '98] NEFÂRTAT, nefârtați, s. m. (Reg.) Dușman, neprieten. ♦ (Art.) Diavolul. – Ne- + fârtat.
4. [MDA2] nefărtat sm vz nefârtat
5. [CADE] NEFĂRTAT sm. 1 🔱 Una din numeroasele denumiri ale diavolului (întrebuințată mai ales în legendele cosmogonice, de origine dualistă, în care dracul îl numește pe Dumnezeu „fărtate”, iar Dumnezeu i se adresează diavolului, zicîndu-i „nefărtate”) ¶ 2 Pr. ext. Neprieten: zmeul... i-a zis: bun tălnișul, fărtate! – Mulțămim dumitale, nefărtate! (SB.) [ne-1 + fărtat].
6. [DLR - tomul X] NEFĂRTAT s. m. v. nefîrtat.
7. [DLR - tomul X] NEFÎRTAT s. m. (Popular) 1. Negativ al lui fîrtat. cf. h iv 181, sbiera, p. 133. 2. (Mai ales art.) Diavol, drac. cf. candrea, f. 115. Știe nefîrtatul ce-ai făcut. com. marian, cf. i. cr. iii, 286. Și-i spuse moș Adam ce-i spusese și lui nefîrtatul. pamfile, s. t. 103. – pl.: nefîrtați. – Și: nefărtat s. m. sbiera, p. 133. – pref. ne- + fîrtat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL