1. [DEX '09] NEFERICIRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Pref. ne- + fericire.
2. [MDA2] nefericire sf [At: ȘINCAI, HR. I, 206/17 / V: (reg) năf~ / Pl: ~ri / E: ne- + fericire] 1 Lipsă de fericire. 2 Stare a celui nefericit Si: nemângâiere (3), nenoroc (3), nenorocire (7). 3 Suferință morală. 4 Împrejurare, întâmplare etc. care aduce cuiva suferință, necaz. 5 (Îlav) Din ~ Din păcate.
3. [CADE] NEFERICIRE sf. Lipsă de fericire; nenorocire.
4. [DEX '98] NEFERICIRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne- + fericire.
5. [DLRLC] NEFERICIRE, nefericiri, s. f. Starea celui nefericit; nenorocire. Cîteva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri și să se înduioșeze de ale altora. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. Îmi rămăsese adînc săpată în memorie suvenirea nefericirii și mizeriei lor. CARAGIALE, O. III 145. De cînd te-ai dus, toate nefericirile m-au împresurat. NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate.
6. [Șăineanu, ed. VI] nefericire f. 1. stare demnă de compătimire; 2. soartă, întâmplare rea.
7. [Scriban] nefericíre f. Nenorocire, situațiune saŭ întîmplare nefericită.
8. [DEX '09] NEFERICI, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).
9. [MDA2] năfericire sf vz nefericire
10. [MDA2] nefereci v vz neferici
11. [MDA2] neferici [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~reci / Pzi: ~cesc / E: drr nefericit] 1 vt A face să fie nefericit. 2 vr (Rar) A se plânge de necazurile, de nenorocirile, de suferințele sale Si: a se tângui.
12. [CADE] FERICIRE sf. 1 Stare de mulțumire sufletească deplină: iaca ~a visată de mai ’nainte, cum s’a împlinit CRG. ¶ 2 Întîmplare norocoasă: a fost o ~ pentru mine că am scăpat de alcool ¶ ¶ contr. NEFERICIRE [ferici].
13. [CADE] NEFERICI (-icesc) vb. tr. A nenoroci: literatura e o adevărată infirmitate care nefericește și degradează pe cel ce-și dă viața ei (VLAH.) [ferici].
14. [DEX '98] NEFERICI, nefericesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).
15. [DLRLC] NEFERICI, nefericesc, vb. IV. Tranz. A nenoroci (pe cineva), a aduce nefericire (cuiva).
16. [DOOM 3] nefericire s. f., g.-d. art. nefericirii; pl. nefericiri
17. [DOOM 2] nefericire s. f., g.-d. art. nefericirii; pl. nefericiri
18. [DOOM 3] neferici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericesc, 3 sg. nefericește, imperf. 1 nefericeam; conj. prez. 1 sg. să nefericesc, 3 să nefericească
19. [DOOM 2] neferici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericesc, imperf. 3 sg. nefericea; conj. prez. 3 să nefericească
20. [DAS] NEFERICIRE. Subst. Nefericire, nenorocire, necaz. Dezamăgire, decepție, deziluzie, deznădejde, desperare. Tristețe, întristare, jale, durere (fig.), îndurerare, amar, amărîre (rar), amărăciune, suferință, suferire (înv.), necaz, supărare, dezolare, mîhnire, zdrobire (fig.). Nefericit, nenorocit. Adj. Nefericit, neferice (înv.), nenorocit. Dezamăgit, decepționat, deziluzionat, deznădăjduit, desperat. Trist, întristat, abătut, zdrobit (fig.), dărîmat (fig.), neconsolat, nemîngîiat, îndurerat, amar (fig.), amărît, mîhnit, necăjit, supărat, dezolat. Vb. A fi nefericit, a fi nenorocit, a fi necăjit. A neferici (rar), a aduce (cuiva) nefericire, a nenoroci, a amărî, a necăji, a năpăstui. A deznădăjdui, a despera. A se întrista, a se amărî (fig.), a se îndurera, a se mîhni. A-i fi (cuiva) viața amară, a fi vai și amar de viața cuiva, a fi vai de capul cuiva. A se nenoroci, a-și distruge viața. Adv. Din nefericire, din nenorocire, din păcate. V. dezastru, durere, necaz, neplăcere, supărare, tristețe.
21. [DLR - tomul X] NEFERICIRE s. f. Negativ al lui fericire; stare, situație a celui nefericit, nenoroc, nenorocire (2), suferință (morală); întîmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz. Sfada din anul trecut la atîta au venit între Solomon, Gheza și Ladislav cei dintîi, cît în anul de acum au mers la arme, dară cu nefericirea lui Solomon. șincai, hr. i, 206/17, cf. lb. De cînd te-ai dus, toate nefericirile m-au împresurat, negruzzi, s. i, 62. Îmi rămăsese adînc săpată în memoriă suvenirea nefericirei și mizeriei lor. caragiale, o. v, 347. O mare nefericire neașteptată... amuțește pe om și îl fac să exprime nimicitorul sentiment în fraze scurte. gherea, st. cr. i, 356, cf. barcianu. El nu vrea nefericirea soră-si. davila, v. v. 28. Gazetele timp de o zi ar lua notiță despre nefericirea d-tale. f (1906), 31. I-am făcut să uite propriile lor nefericiri, brătescu-voinești, î. 7. O nouă nefericire familială încețoșează în această vreme sufletul lui Eminescu. călinescu, e. 251. Să-i aducă aminte nefericirea de a fi încă viu. arghezi, b. 51. S-o dus spră năfericirea lui. alr ii 3 208/36, cf. 3 208/53, 64, 76. – pl.: nefericiri. – Și: (regional) năfericire s. f. – pref. ne- + fericire.
22. [DLR - tomul X] NEFERECI vb. IV v. neferici.
23. [DLR - tomul X] NEFERICI vb. IV. 1. Tranz. A face să fie nefericit, a aduce nefericire. cf. pontbriant, d., vlahuță, ap. cade, ddrf, barcianu, alexi, w. Parcă trebuie să te omoare ca să te nefericească? rebreanu, r. ii, 225. ◊ Refl. Eu ție m-am încrezut, Tare m-am neferecit. doine, 231. 2. refl. (Rar) A se plînge de necazurile, de nenorocirile, de suferințele sale; a se tîngui. cf. costinescu. – prez. ind.: nefericesc. – Și: (regional) nefereci vb. IV. – Derivat regresiv de la nefericit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL