1. [DEX '09] EREDITAR, -Ă, ereditari, -e, adj. 1. (Despre particularități fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate (1). 2. (Despre un bun, un privilegiu etc.) Care se transmite prin moștenire, care se moștenește; moștenit. – Din fr. héréditaire, lat. hereditarius.
2. [MDA2] ereditar, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) eridetar, eriditar[1], here~, (înv) ~diter / Pl: ~i, ~e / E: fr héréditaire, it ereditario, lat hereditarius, -a, -um] 1 a (D. bunuri) Care se transmite prin (dreptul de) moștenire. 2 a (D. oameni) Care are drept de moștenire asupra unor bunuri. 3 smf /(Iuz) Moștenitor. 4 a (D. funcții, demnități, prerogative monarhice etc.) Care se transmite pe baza dreptului de succesiune. 5 a (D. domni, principi) Care urcă pe tron pe baza dreptului de succesiune. 6 a (D. caractere fizice sau mentale, normale sau patologice, boli) Care se transmit pe bază de ereditate. 7 a (Fig) Care se transmite constant de la o generație la alta.
3. [CADE] * EREDITAR adj. 1 Care se transmite prin dreptul de moștenire: proprietăți ~e ¶ 2 Care se transmite de la părinți la copii, vorb. de însușirile și defectele fizice sau morale: boale ~e; Ⓕ: își aducea aminte... de prejudițiile și vanitățile ~e, de care nu se mai putea desface (VLAH.) [fr.].
4. [CADE] *EREDITAR adj. 1 ⚖️ Care se transmite prin dreptul de moștenire: proprietăți ~e ¶ 2 Care se transmite de la părinți la copii, vorb. de însușirile și defectele fizice sau morale: boale ~e; Fig.: își aducea aminte... de prejudițiile și vanitățile ~e, de care nu se mai putea desface VLAH. [fr.].
5. [DLRLC] EREDITAR, -Ă, ereditari, -e, adj. 1. (Despre anumite particularități fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate. Rezolvarea problemelor de dirijare a particularităților ereditare ale organismelor este posibilă numai prin aplicarea concepției miciuriniste în biologie. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 335, 4/4. 2. (Despre un bun, un privilegiu, un titlu etc.) Care se transmite prin moștenire, care este moștenit. ◊ Prinț ereditar = prinț care are dreptul să moștenească tronul sau (rar) să întemeieze o dinastie. În locul unei domnii de șapte ani, [Cantacuzino] visează să devină prinț ereditar. BOLINTINEANU, O. 253.
6. [DLRM] EREDITAR, -Ă, ereditari, -e, adj. 1. (Despre particularități fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate (1). 2, (Despre un bun, un privilegiu etc.) Care se transmite prin moștenire. ♦ Prinț ereditar = prinț care are dreptul să moștenească tronul sau (rar) să întemeieze o dinastie. – Fr. héréditaire (lat. lit. hereditarius).
7. [DN] EREDITAR, -Ă adj. Transmis prin moștenire; care se moștenește; moștenit. [Var. hereditar, -ă adj. / cf. fr. héréditaire, it. ereditario].
8. [MDN '00] EREDITAR, -Ă adj. 1. care se transmite prin ereditare. 2. (despre bunuri) care se transmit prin moștenire. (< fr. héréditaire, lat. hereditarius)
9. [Șăineanu, ed. VI] ereditar a. 1. care se transmite prin moștenire: bunuri ereditare; 2. care trece dela părinți la copii: ftizia se crede ereditară.
10. [Scriban] *ereditár, -ă adj. (lat. hereditarius). Care se transmite pin moștenire: avere ereditară. Care se comunică de la părințĭ la copiĭ: boală ereditară.
11. [MDA2] ereditariu, ~ie a vz ereditar
12. [MDA2] eridetar, ~ă a vz ereditar
13. [MDA2] hereditar, ~ă a vz ereditar
14. [DN] HEREDITAR, -Ă adj. v. ereditar.
15. [DOOM 3] ereditar adj. m., pl. ereditari; f. ereditară, pl. ereditare
16. [DOOM 2] ereditar adj. m., pl. ereditari; f. ereditară, pl. ereditare
17. [IVO-III] ereditar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL