1. [DEX '09] NEDREPTATE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Pref. ne- + dreptate.
2. [MDA2] nedreptate sf [At: PSALT. HUR. 7v/23 / V: (înv) ~derep~, ~direp~ / Pl: ~tăți / E: ne- + dreptate] 1 Lipsă de dreptate Si: neechitate (1). 2 Situație, faptă, acțiune etc. nedreaptă Si: inechitate, injustiție, neechitate (2), nejustiție, (îvp) strâmbătate, (îrg) strâmb, (tcî) zulum. 3 (Bis) Păcat. 4 Suferință nedreaptă, nemeritată Si: inechitate, injustiție. 5 Persecuție îndurată de cineva.
3. [CADE] NEDREPTATE sf. 1 Lipsă de dreptate ¶ 2 Faptă nedreaptă.
4. [DEX '98] NEDREPTATE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Ne- + dreptate.
5. [DLRLC] NEDREPTATE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate, injustiție; faptă nedreaptă. Mare nedreptate, dom’le prefect! A rămas și satul fără învățător! REBREANU, R. II 93. Lovește lenea, viciul, răpirile, nedreptatea, oriunde le vei găsi, oricine ar fi făptuitorii. BOLINTINEANU, O. 440. În loc să facă alegere și îndreptare jeluitorilor, fac mai rea nedreptate. GOLESCU, Î. 96.
6. [Șăineanu, ed. VI] nedreptate f. 1. lipsă de dreptate; 2. faptă contrară justiției.
7. [Scriban] nedreptáte f. Lipsă de dreptate, injustiție, inichitate.
8. [MDA2] nedereptate sf vz nedreptate
9. [MDA2] nedireptate sf vz nedreptate
10. [CADE] DREPTATE, ‡ DEREPTATE, † DIREPTATE sf. 1 Virtute care consistă în a da fie-cărui ce este al său, în a respecta drepturile altuia: Dumnezeu cel drept, cel ce ceartă nedireptatea și înalță direptatea, cu cîtă certare pedepsește pre cei ce calcă giurămîntul (GR.-UR.) ¶ 2 Ceea ce este drept să se facă, purtarea celui drept: cu ~a nu mergi departe (ZNN.) ¶ 3 Faptul de a acorda fie-cărui ceea ce i se cuvine în mod legitim: a i se da ~; cine are ~, aceluia să i-o dai (PRV.-MB.); în cerdac se împărțea ~ de către domnul jude (D.-ZAMF.) ¶ 4 Însușirea de a fi drept, legitim: ~a unei cauze ¶ 5 Puterea de a acorda cuiva ce i se cuvine în mod legitim, de a răsplăti și a pedepsi, justiție: ~a omenească ¶ ¶ C. 👉 NEDREPTATE, STRÎMBĂTATE [drept + -ă(t)ate].
11. [CADE] SUMMUM JUS, SUMMA INJURIA (lat.) (Cicero) Dreptate dusă la exces, nedreptate excesivă.
12. [DOOM 3] nedreptate (desp. ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptății; pl. nedreptăți
13. [DOOM 2] nedreptate (ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptății; pl. nedreptăți
14. [DE] SUMMUS IUS, SUMMA INIURIA (lat.) cel mai mare drept, cea mai mare nedreptate – Cicero, „De officiis”, I, 10, 33. Adagiu din dreptul roman. Aplicarea strictă a legii poate duce la acte de injustiție.
15. [CECC] Summum ius, summa iniuria (lat. „Dreptate extremă, nedreptate extremă”) – adagiu latin, citat de Cicero în De officiis (I, X, 33). El se referă la aplicarea prea riguroasă a legilor, care duce uneori la excese și inechitate. – „Vai, mamă, interveni Paul, dacă ai face una ca asta ar însemna să ne jignești pe toți. Summum ius, summa iniuria – domnule, se adresă apoi lui Solonet” (Balzac, în Contractul de căsătorie). LIT.
16. [DLR - tomul X] NEDREPTATE s. f. 1. Negativ al lui dreptate. cf. psalt. hur. 7v/23, cod. vor. 62/21, dosoftei, ap. gcr i, 247/2, c. cantacuzino, cm i, 51, bălcescu, m. v. 580, eminescu, s. p. 35, sadoveanu, e. 51. 2. Situație, faptă, acțiune nedreaptă; (în textele bisericești) viciu, păcat. Împluți de toate nedereptățile, de curvie, hicleșug (cca 1569-1575). gcr i, ◊ 12/35. Lăcuind noi cu leane și nedreptăți, coresi, ev. 4, cf. 219. Nedireptățile opreaște și păcatele rugătorilor tăi dezleagă. paraclis (1639), 248. Multe împărății pentru nedireptăți și vărsări de sînge le piarde. varlaam, c. 24. I-au părăsit și Dumnezeu se umble după voile inimilor lor, în nedreptăți, curvii, vicleșuguri. neagoe, înv. 17/11. Să-i întoarceți pre dînșii de către toate nedreptățile lor (a. 1749). bv ii, 108. Gîndind la nedreptățile oamenilor. negruzzi, s. i, 280. Înlănțuirea unui șir de nedreptăți, coșbuc, f. 129. Mare nedreptate, dom' le prefect! A rămas și satul fără învățător. rebreanu, r. ii, 93. E o nedreptate rău intenționată față de talentele noi, considerate de unii ca tineret fără experiență, bacovia, o. 240. Îi povestea femeii sale toate nedreptățile pentru care vor trebui să plătească, v. rom. ianuarie 1956, 43. ♦ Persecuție, asuprire (îndurată de cineva); suferință nedreaptă, nemeritată. Încă și despre crai, de ver fi avînd ceva asupreală și nedireptate, aivoie să-ți întrebi și cu craiul, unde să adună toți domnii la scaunul țării. ureche, l. 125. Văzînd nedreptățile și asuprealele mișeilor, eustratie, ap. gcr i, 119/6. Cunoscînd nedreptatea ce i-au făcut socru-său, s-au sfătuit cu oarecarei boiari, prieteni ai tătîne-său, și au fugit. R. popescu, cm i, 233. Multele nedreptăți ce au avut țara de la viziriul ce perise în război. r. greceanu, cm ii, 94. Dar această nedreptate, care i s-a întîmplat, De sus așa i-a fost scrisă. pann, e. ii, 116/11. Strigăm și protestăm tare Cînd nedreptatea cercăm, alexandrescu, m. 386. Porunci strașnice... să nu mai fie voie a se face cuiva vreo nedreptate fără de știrea și de învoirea împărăției, odobescu, s. iii, 234. Cucoșul cum vede și astă mare nedreptate începe a vărsa la apă. creangă, p. 65. – Pl.: nedreptăți. – Și: (învechit) nedereptate, nedireptate s. f. – Pref. ne- + dreptate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL