1. [DEX '09] NEDESLUȘIT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu este deslușit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înțeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial) în mod neclar, cu contururi vagi. – Pref. ne- + deslușit.
2. [MDA2] nedeslușit, ~ă [At: MARCOVICI, D. 338/12 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + deslușit] 1 a Care nu poate fi deslușit clar. 2 a Care nu poate fi distins, recunoscut cu precizie Si: confuz, nelămurit. 3-4 a, av (Fig) (Care este) lipsit de claritate Si: confuz, nelămurit, vag. 5-6 a, av (Fig) (Care este) greu de înțeles. 7 sn Lumină difuză Si: clarobscur.
3. [DEX '98] NEDESLUȘIT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu este deslușit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de înțeles; nelămurit, confuz. ♦ (Adverbial ) în mod neclar, cu contururi vagi. – Ne- + deslușit.
4. [DLRLC] NEDESLUȘIT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu e deslușit, care nu se poate distinge (precis); nelămurit, confuz, neclar. Norul negru din capul nopții începu a se mișca domol, luînd felurite forme nedeslușite. SADOVEANU, M. C. 94. Un amestec nedeslușit de sunete diferite, ca o muzică sinistră ce împrăștie fiori de groază. BART, S. M. 16. Un potop de gînduri nedeslușite se năpustiră asupra-i. VLAHUȚĂ, O. A. 140. ◊ (Adverbial) În acea lucire a înălțimilor se prevedeau toate nedeslușit. SADOVEANU, F. J. 545. Ca într-un joc de umbre se vedeau nedeslușit oameni care umblau pe punte. BART, E. 236.
5. [Șăineanu, ed. VI] nedeslușit a. care nu e deslușit, vag.
6. [Scriban] nedeslușít, -ă adj. Care nu e deslușit.
7. [CADE] DESLUȘIT I. adj. 1 p. DESLUȘI ¶ 2 Lămurit, clar, limpede ¶ ¶ C. NEDESLUȘIT. II. adv. Lămurit, ca să se poată pricepe: vorbește ~; ce ~ și viu mi se înfățișează toate în momentul acesta! (VLAH.).
8. [DOOM 3] nedeslușit adj. m., pl. nedeslușiți; f. nedeslușită, pl. nedeslușite
9. [DOOM 2] nedeslușit adj. m., pl. nedeslușiți; f. nedeslușită, pl. nedeslușite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL