1. [MDA2] necăit, ~ă a [At: CORESI, EV. 284 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + căit] (Îvr) Care este dat sau făcut fără părere de rău.
2. [DAR] necăit, -ă, adj. (înv.) care e făcut sau dat fără părere de rău.
3. [DLR - tomul X] NECĂIT, -Ă adj. (Învechit, rar) Negativ al lui căit; care este făcut sau dat fără părere de rău. Judecă-se cu robul hitlean dulcele Dumnezeu și împărat și-ș întoarce darul său. Insă nu-l întoarse el, că necăite sînt lu Dumnezeu darurile lui. CORESI, EV. 284. – pl.: necăiți, -te. – pref. ne- + căit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL