1. [MDA2] necădință sf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 56r/16 / Pl: ~țe / E: ne- + cădință] (Îvr; îe) A fl cu ~ A nu se cuveni.
2. [DAR] necădință s.f. (înv.; în expr.) a fi cu necădință = a nu se cuveni, a nu se cădea.
3. [DLR - tomul X] NECĂDINȚĂ s. f. (Învechit, rar; în expr.) A fi cu necădință = a nu se cuveni, a nu se cădea. Eu nice dînăoară nu mi-a trebuit leacuri trupului, deci cu necădință-i să fac eu aciia lîngă moarte carea n-am mai făcut în viață. DOSOFTEI, v. s. februarie 56r/16. – pref. ne- + cădință.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL