1. [DEX '09] NECUVIINȚĂ, necuviințe, s. f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie. – Pref. ne- + cuviință.
2. [MDA2] necuviință sf [At: N. TEST. (1648), 16r/7 / V: (îvr) ~vinință / Pl: ~țe / E: ne- + cuviință] 1 (Înv) Faptă, act etc. care contravine legii, dreptății Si: abuz, ilegalitate. 2 Lipsă de credință religioasă Si: necredință (7). 3 (Înv) Ceea ce nu este de dreptul, de competența cuiva Si: (înv) incompetență. 4 Vorbă, faptă, atitudine, purtare etc. lipsită de cuviință Si: bădărănie, grosolănie, impolitețe, mitocănie, mojicie, obrăznicie. 5 Obscenitate. 6 (Înv) Situație care nu poate fi acceptată, tolerată.
3. [CADE] NECUVIINȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Lipsă de bună cuviință ¶ 2 Vorbă sau faptă necuviincioasă, împotriva bunei cuviințe; nepoliteță, mojicie; aceste sărbători sgomotoase, în care se petreceau fel de fel de necuviințe, se numeau Saturnale (ISP.).
4. [DEX '98] NECUVIINȚĂ, necuviințe, s. f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie. – Ne- + cuviință.
5. [DLRLC] NECUVIINȚĂ, necuviințe, s. f. Faptă, vorbă etc. necuviincioasă; obrăznicie, mojicie. Atîta necuviință nici n-am mai pomenit! REBREANU, R. I 231. Nu-și mai ținea gura... învinuind pe împărăteasa cu fel de fel de necuviințe. RETEGANUL, P. II 27.
6. [Șăineanu, ed. VI] necuviință f. 1. lipsă de bună-cuviință; 2. vorbă sau faptă necuviincioasă.
7. [Scriban] necuviínță f., pl. e. Lipsă de cuviință, obrăznicie, mojicie. Obscenitate.
8. [MDA2] necuvinință sf vz necuviință
9. [CADE] CUVIINȚĂ sf. 1 Ceea ce se cuvine a face (în spec. în societate), purtare conformă cu cerințele unei bune societăți: după un ceas de joc, ori ce urmă de ~ încetă (DLVR.); mai adesea bună ~; ea se arăta scurtă la vorbe, în voie bună și plină de bună ~ (SLV.) ¶ 2 A fi de ~, a se cuveni, a se cădea; a fi potrivit; cele de ~,cele ce se cuvin, cele trebuincioase, cele ce se potrivesc; a găsi de ~, a găsi că e bine (să facă), a găsi cu cale, nemerit, potrivit ¶ ¶ C. NECUVIINȚĂ [lat. convenientia].
10. [DOOM 3] necuviință s. f., g.-d. art. necuviinței; pl. necuviințe
11. [DOOM 2] necuviință s. f., g.-d. art. necuviinței; pl. necuviințe
12. [MDO] necuviință
13. [DAR] necuvinință s.f. (înv.) necuviință.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL