1. [DEX '09] NECUVIINCIOS, -OASĂ, necuviincioși, -oase, adj. Care este lipsit de bună-cuviință, de respect, de politețe; care nu este cuviincios; obraznic. – Pref. ne- + cuviincios.
2. [MDA2] necuviincios, ~oasă a [At: ANTIM, P. XXVIII / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + cuviincios] 1 Care nu se cuvine să fie făcut Si: nepotrivit. 2 Imoral. 3 Depravat. 4 Care este lipsit de bună-cuviință, de respect, de politețe. 5 Care trădează lipsă de bună-cuviință, de respect, de politețe Si: grosolan, nerespectuos, obraznic, ireverențios, (rar) neînfrânat. 6 Licențios.
3. [DEX '98] NECUVIINCIOS, -OASĂ, necuviincioși, -oase, adj. Care este lipsit de bună-cuviință de respect, de politețe; care nu este cuviincios; obraznic. – Ne- + cuviincios.
4. [DLRLC] NECUVIINCIOS, -OASĂ, necuviincioși, -oase, adj. Care nu este cuviincios; nerespectuos, obraznic, mojic. Copil necuviincios. Purtare necuviincioasă.
5. [Șăineanu, ed. VI] necuviincios a. contrar bunei-cuviințe.
6. [Scriban] necuviincĭós, -oásă adj. Fără cuviință, obraznic, mojic. Obscen. Adv. S’a purtat necuviincĭos.
7. [CADE] CUVIINCIOS adj. și adv. 1 Cu cuviință, plin de cuviință, cum se cade, cum se cuvine: el îi mulțumi ~ (BR.-VN.) ¶ 2 Potrivit, convenabil: găsea ea cuvinte destul de cuviincioase cu care să închidă și gura cea mai farfara (ISP.) ¶ ¶ C. NECUVIINCIOS.
8. [DOOM 3] necuviincios (desp. -vi-in-) adj. m., pl. necuviincioși; f. necuviincioasă, pl. necuviincioase
9. [DOOM 2] necuviincios (-vi-in-) adj. m., pl. necuviincioși; f. necuviincioasă, pl. necuviincioase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL