1. [MDA2] necurățime sf [At: PSALT. HUR. 4V/1 / Pl: ~mi / E: necurat + -ime] (Îvr) Fărădelege.
2. [CADE] NECURĂȚENIE sf. 1 Lipsă de curățenie; murdărie, spurcăciune ¶ 2 pl. Murdării, gunoaie: necurățeniile luate de apă curgeau prin gratii de fier în canalul colector (I.-GH.); Arabii... aruncă aici necurățeniile cetății, împinși de ura fanatismului ignorant (BOL.).
3. [Scriban] necurățénie f. Murdărie, lipsă de curățenie. – Vechĭ și -ățíe și -ățíme.
4. [DAR] necurățime s.f. (înv.) necurăție (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL