1. [DEX '09] NECURĂȚIE, necurații, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Pref. ne- + curăție.
2. [MDA2] necurăție sf [At: PSALT. HUR. 62v/11 / Pl: ~ri / E: ne- + curăție] (Înv) 1 Necurățenie (1). 2 (Ccr) Murdărie. 3 (Pop) Menstruație. 4 (Pop) Excremente. 5 Lipsă de credință. 6 (Pex) Păcat care contravine legilor moralei religioase. 7 (Înv) Faptă de om ticălos Si: fărădelege, infamie, nelegiuire, ticăloșie. 8 Faptă desfrânată.
3. [DEX '98] NECURĂȚIE, necurății, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Ne- + curăție.
4. [DLRLC] NECURĂȚIE, necurății, s. f. (Învechit) 1. Murdărie. Te temi ca nu cumva Vrun oaspe să-nsemneze acea mai mică lipsă, Ori ochiul lor să vadă vreo necurăție. NEGRUZZI, S. II 267. L-am umplut cu totul de necurăție. PANN, P. V. II 50. 2. Fig. Faptă rea; nelegiuire. [Soarele] vede toate necurățiile oamenilor. ISPIRESCU, L. 57.
5. [CADE] CURĂȚIE sf. 1 Curățenie: această ~ mare și aceste locuri bine întocmite (SB.) ¶ ¶ C. NECURĂȚIE ¶ 2 Ⓕ Curățenie de suflet, neprihănire, nevinovăție: curăția ei de fată (EMIN.) [curat].
6. [CADE] NECURĂȚENIE sf. 1 Lipsă de curățenie; murdărie, spurcăciune ¶ 2 pl. Murdării, gunoaie: necurățeniile luate de apă curgeau prin gratii de fier în canalul colector (I.-GH.); Arabii... aruncă aici necurățeniile cetății, împinși de ura fanatismului ignorant (BOL.).
7. [Scriban] necurățénie f. Murdărie, lipsă de curățenie. – Vechĭ și -ățíe și -ățíme.
8. [DOOM 3] necurăție (înv.) s. f., art. necurăția, g.-d. art. necurăției; (lucruri, fapte) pl. necurății, art. necurățiile (desp. -ți-i-)
9. [DOOM 2] necurăție (înv.) s. f., art. necurăția, g.-d. art. necurăției; (lucruri, fapte) pl. necurății, art. necurățiile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL