1. [DEX '09] NECURĂȚENIE, (2) necurățenii, s. f. 1. (Rar) Lipsă de curățenie. 2. Concr. murdărie, gunoi. – Pref. ne- + curățenie.
2. [MDA2] necurățenie sf [At: MOLNAR, RET. 95/18 / Pl: ~ii / E: ne- + curățenie] 1 Lipsă de curățenie Si: (înv) necurăție (1), (îvr) necurăciune (1). 2 (Ccr; mpl) Lucruri murdare. 3 (Ccr; mpl) Gunoaie. 4 (Ccr; mpl) Impurități. 5 (Mar) Fantomă.
3. [CADE] NECURĂȚENIE sf. 1 Lipsă de curățenie; murdărie, spurcăciune ¶ 2 pl. Murdării, gunoaie: necurățeniile luate de apă curgeau prin gratii de fier în canalul colector (I.-GH.); Arabii... aruncă aici necurățeniile cetății, împinși de ura fanatismului ignorant (BOL.).
4. [DEX '98] NECURĂȚENIE, necurățenii, s. f. Lipsă de curățenie; (concr.) murdărie, gunoi. – Ne- + curățenie.
5. [DLRLC] NECURĂȚENIE, necurățenii, s. f. Lipsă de curățenie; (concretizat, mai ales la pl.) murdărie, gunoi. Se adaugă încă necurățenia străzilor și face pe acești locuitori să uite a umbla. BOLINTINEANU, O. 277. Necurățeniile luate de apă curgeau prin gratii de fier în canalul colector. GHICA, S. 534.
6. [Șăineanu, ed. VI] necurățenie f. lipsă de curățenie, murdărie.
7. [Scriban] necurățénie f. Murdărie, lipsă de curățenie. – Vechĭ și -ățíe și -ățíme.
8. [CADE] CURĂȚENIE sf. 1 Calitatea, starea lucrului curat, lipsă de murdărie: curățenia domnește în toate părțile mănăstirii (BOL.); curățenia aerului (ISP.) ¶ 2 Ⓕ: curățenia de suflet (ISP.); vorbea din curățenia inimii (I.-GH.); curățenia iluziilor mele (DLVR.) ¶ 3 ¶ ¶ C. NECURĂȚENIE, MURDĂRIE ¶ 4 🫀 ☠ Purgativ: pentru ~ se ia numai foarte puțină făină de cariu (MAR.) [curăți].
9. [DOOM 3] necurățenie (rar) (desp. -ni-e) s. f., art. necurățenia (desp. -ni-a), g.-d. art. necurățeniei; (lucruri, fapte) pl. necurățenii, art. necurățeniile (desp. -ni-i-)
10. [DOOM 2] necurățenie (rar) (-ni-e) s. f., art. necurățenia (-ni-a), g.-d. art. necurățeniei; (lucruri) pl. necurățenii, art. necurățeniile (-ni-i-)
11. [DRAM 2021] necurățénie, s.f. 1. Murdărie. 2. Ființă necurată; vrăjitoare: „A venit necurățenia aceea de bosorcaie. A venit necurățenia ș-o strigat la fereastră și nu-i slobod să răspunzi” (Grai. rom., 2000). – Din ne + curățenie.
12. [DRAM 2015] necurățenie, s.f. – 1. Murdărie. 2. Ființă necurată; vrăjitoare: „A venit necurățenia aceea de bosorcaie. A venit necurățenia ș-o strigat la fereastră și nu-i slobod să răspunzi” (Grai. rom., 2000) – Din ne + curățenie (< curat + suf. -enie) (DEX, MDA).
13. [DLR - tomul X] NECURĂȚENIE s. f. I. Negativ al lui curățenie; (învechit, rar) necurăciune. cf. MOLNAR, RET. 95/18, VALIAN, v., BOLINTINEANU, O. 277, F (1903), 33, ib. (1906), 19, CAMIL PETRESCU, O. II, 304, T. POPOVICI, SE. 80, CHEST. V 83/35, 57. II. (Concretizat) 1. (De obicei la pl.) Lucruri murdare; gunoaie, impurități, (învechit) necurăție (1). Necurățeniile luate de apă curgeau prin gratii de fier în canalul colector. GHICA, ap. CADE. Arabii... aruncă aici necurățeniile cetății, împinși de ura fanatismului ignorant. BOLINTINEANU, ap. CADE. 2. (Prin Maram.) Fantomă, nălucă (1). cf. ALR I 1405/351, 354. – pl.: necurățenii. – pref. ne- + curățenie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL