1. [DEX '09] NECURMAT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.
2. [MDA2] necurmat, ~ă [At: NEAGOE, ÎNV. 1/13 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + curmat] (Înv) 1-2 a Care (nu a fost sau) nu poate fi oprit. 3 a Netăiat. 4 av Imediat. 5 av Nemijlocit. 6-7 a, av (Care se desfășoară) fără oprire Si: mereu, întruna. 8 a (Pex) Nesfârșit2. 9 a Veșnic.
3. [CADE] NECURMAT I. adj. Neîntrerupt, care se ține lanț: fericirea este ~a mulțumire, deplină, a înțeleptului (JIP.); bărbații și nevestele petreceau... în sunetul ~ al lăutarilor (JIP.). II. adv. Neîncetat, necontenit, într’una, mereu: el nu se uita nici într’o parte, ci ședea acolo și tot citea ~ (SLV.).
4. [DEX '98] NECURMAT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Ne- + curmat.
5. [DLRLC] NECURMAT, -Ă, necurmați, -te, adj. Necontenit, neîntrerupt, continuu, nesfîrșit, neîncetat. Apele... se risipeau, coteau și murmurau cu zvon necurmat. SADOVEANU, O. VIII 135. O sudoare necurmată îi brobona fruntea. SANDU-ALDEA, U. P. 20. Începu necurmatele dispute. NEGRUZZI, S. I 268. ◊ (Adverbial) Calu-i turbat Zbura necurmat. EMINESCU, O. IV 96. Ioan Cantacuzino se afla necurmat în ambele taberi. BĂLCESCU, O. I 88.
6. [Șăineanu, ed. VI] necurmat a. și adv. neîntrerupt. [V. curmà].
7. [Scriban] necurmát, -ă adj. (d. curm). Neîntrerupt, continuŭ. Adv. Mereŭ, necúntin: plouă necurmat.
8. [CADE] CURMAT adj. 1 p. CURMA ¶ ¶ C. 👉 NECURMAT ¶ 2 Tăiat; frînt ¶ 3 Spetit.
9. [DOOM 3] necurmat (pop.) adj. m., pl. necurmați; f. necurmată, pl. necurmate
10. [DOOM 2] necurmat (pop.) adj. m., pl. necurmați; f. necurmată, pl. necurmate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL