1. [DEX '09] NECUMPĂNIT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. – Pref. ne- + cumpănit.
2. [DEX '98] NECUMPĂNIT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. – Ne- + cumpănit.
3. [DLRLC] NECUMPĂNIT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; făcut fără cumpănire, fără chibzuială, fără precauție; pripit. Mă pot însă făli că încă n-am făcut nici un pas necumpănit. ALECSANDRI, T. I 65.
4. [Șăineanu, ed. VI] necumpănit a. lipsit de cumpănă sau măsură.
5. [Scriban] necumpănít, -ă adj. Fără cumpăn, dezechilibrat, fără tact.
6. [CADE] CUMPĂNIRE sf. 1 Faptul de a (se) cumpăni ¶ 2 Echilibru: între vis și viață este o stare de ~ feerică (DLVR.).
7. [CADE] CUMPĂNIT adj. 1 p. CUMPĂNI ¶ 2 Ⓕ Echilibrat, chibzuit (la minte, la vorbă): vorba lui ~ă și desghețată (VLAH.) ¶ ¶ C. NECUMPĂNIT.
8. [DOOM 3] necumpănit adj. m., pl. necumpăniți; f. necumpănită, pl. necumpănite
9. [DOOM 2] necumpănit adj. m., pl. necumpăniți; f. necumpănită, pl. necumpănite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL