1. [DEX '09] NECUM adv., conj. (Înv. și pop.) 1. Adv. Nicidecum. 2. Conj. (Și) cu atât mai puțin; darămite. (în construcții afirmative) Cu atât mai mult, dar încă. – Pref. ne- + cum.
2. [MDA2] necum [At: CORESI, EV. 112 / V: (reg) nicum av / E: ne- + cum] (Îvp) 1-3 av Nicidecum (1-3). 4 av (Îcr „ci”) Nu numai... ci și. 5 av (Îlc) ~ că Numai că. 6 av (Îal) Cu toate acestea. 7 av (Cu valoare cumulativă; îal) În afară de faptul că... 8 av (Îlc) ~ să Nu numai că... 9 av (Îal) Nici vorbă să... 10 c (Îcr „nici”; cu valoare copulativă) Și cu atât mai puțin. 11 c Darămite. 12 c (În construcții afirmative) Cu atât mai mult. 13 c (În construcții afirmative) Dar încă.
3. [CADE] NECUM adv. 1 ‡Nici chiar, nici măcar: nu mai poate nice în viață, ~ după moarte să o pîrască la judecătoriu (PRV.-MB.) ¶ 2 Cu atît mai puțin: nu mai țin minte de cînd n’am mai văzut nici urmă de dobitoc p’aci, ~ de om (ISP.); sărmanul nu era în stare să ducă nici o lodvă bună, ~ un copaciu întreg (SB.) [ne1+cum].
4. [DEX '98] NECUM adv., conj. (Înv. și pop.) 1. Adv. Nicidecum. 2. Conj. (Și) cu atât mai puțin; darămite. ♦ (În construcții afirmative) Cu atât mai mult, dar încă. – Ne- + cum.
5. [DLRLC] NECUM adv. Cu atît mai puțin, darămite; nicidecum. Nu mai putea nici picioarele să și le miște, necum să mai tîrască și căruțul. ISPIRESCU, L. 373. Pasăre măiastră nu vine pe aici, necum om pămîntean. CREANGĂ, P. 90. Și... ce e la Dobrișean E doar numai la Sultan, Necum la măria-ta, Necum în toată țara. TEODORESCU, P. P. 473.
6. [Șăineanu, ed. VI] necum adv. cu atât mai puțin.
7. [Scriban] necúm adv. (ne și cum). Dar încă, cu atît maĭ puțin: pasăre măĭastrănu vine pe aicĭ, necum om pămîntean (Crg.)!
8. [MDA2] nicum av vz necum
9. [DOOM 3] necum2 (înv., pop.) conjcț. (Nu era mirat, ~ întristat.)
10. [DOOM 3] necum1 (înv., pop.) adv. (Erau oameni cinstiți, ~ hoți.)
11. [DOOM 2] necum (înv., pop.) adv., conjcț.
12. [MDO] necum
13. [IVO-III] necum.
14. [DOOM 3] +cum-necum/cum, necum (de bine, de rău) loc. adv. (Până la urmă s-a descurcat ~.)
15. [DOOM 3] +necum să loc. conjcț. (Nu putea să meargă, ~ alerge.)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL