1. [DEX '09] NECREDINCIOS, -OASĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3. (Om) care nu are nicio credință religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Pref. ne- + credincios.
2. [MDA2] necredincios, ~oasă [At: TETRAEV. (1547), 230 / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + credincios] 1 a (Înv) Care nu este demn de încredere. 2 a (Înv) Pe care nu te poți bizui. 3 a (Înv) Schimbător. 4 a (Îrg) Trădător. 5 a (Înv) Care denaturează realitatea. 6 a (Înv) Lipsit de exactitate Si: inexact. 7-8 smf, a (Înv) (Om) care își calcă cuvântul dat. 9-10 smf, a (Spc) (Om) care nu respectă credința conjugală Si: infidel. 11-12 smf, a (Om) care nu se încrede ușor. 13-14 smf, a (Om) care nu are încredere în nimic Si: sceptic. 15-16 smf, a (Om) bănuitor. 17 a (Îs) Toma ~ul Se spune unui om incredul, care se îndoiește de toate. 18-19 smf, a (Persoană) care nu are o credință religioasă Si: ateu. 20-21 smf, a (Persoană) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine Si: eretic. 22 smf (Îvp; spc) Mahomedan. 23 smf (Îvp; prc) Turc. 24 a (Îvr) Care nu poate fi crezut.
3. [DEX '98] NECREDINCIOS, -OASĂ, necredincioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Om) care își calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (ușor) în ceva. 3, (Om) care nu crede în nici o doctrină religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine; eretic. ♦ Spec. (Înv. și pop.) Mahomedan; turc. – Ne- + credincios.
4. [DLRLC] NECREDINCIOS, -OASĂ, necredincioși, -oase, adj. 1. Care își calcă cuvîntul dat; infidel. Cum ai putut crede că o proastă fetișoară mă va face să fiu necredincios? NEGRUZZI, S. I 22. 2. Care nu crede în nici o doctrină religioasă; care nu respectă o anumită religie. V. păgîn. (Substantivat) Una din cele mai mari datorii ale unui bun musulman, fie bărbat, fie femeie, era de a lumina pe necredincioși. GHICA, A. 17.
5. [Șăineanu, ed. VI] necredincios a. și m. 1. care nu e credincios; 2. care n’are credință.
6. [Scriban] necredincĭós, -oásă adj. Fără credință, infidel.
7. [CADE] CREDINCIOS adj. 1 Care nu-și calcă credința, statornic în dragostea sau în prietenia lui: o femeie credincioasă; un prieten ~ ¶ 2 În care se poate avea încredere: o slugă credincioasă ¶ 3 De crezut, ce se poate crede: mai credincioși ochii decît urechile (PANN) ¶ 4 ⛪ Care-și ține cu sfințenie credința (religioasă); se zice și drept-credincios, mai ales cu înțelesul de ortodox ¶ 5 Exact și statornic, care nu dă greș: o memorie credincioasă ¶ ¶ C. NECREDINCIOS. II. sm. 1 Om de încredere ¶ 2 Prieten devotat, credincios ¶ 3 ⛪ Cel ce-și ține cu sfințenie credința (religioasă): clopotul chiamă pe credincioși la biserică.
8. [DOOM 3] necredincios (desp. ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincioși; adj. f., s. f. necredincioasă, pl. necredincioase
9. [DOOM 2] necredincios (ne-cre-) adj. m., s. m., pl. necredincioși; adj. f., s. f. necredincioasă, pl. necredincioase
10. [CECC] Toma necredinciosul – Evanghelia lui Ioan (cap. XX, v. 24-29) povestește că Toma, unul dintre cei 12 apostoli, a avut îndoieli cu privire la învierea lui Isus și n-a vrut să creadă pînă ce n-a pipăit cu propriile-i degete urmele cuielor și pînă n-a văzut cu propriii săi ochi rănile lăsate de lance. Expresia caracterizează pe omul neîncrezător, care nu crede decît ceea ce vede el singur. Pictori și sculptori renumiți (Rubens, Van Dyck, Rembrandt, Calabrese, Caravaggio etc.) au creat opere de seamă, avînd ca temă povestea lui Toma necredinciosul. BIB.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL