1. [DEX '09] NECOVÂRȘIT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Pref. ne- + covârșit.
2. [MDA2] necovârșit, ~ă a [At: R. GRECEANU, ap. CM II, 199 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + covârșit] (Înv) 1 Care nu poate fi învins. 2 Care nu poate fi stăpânit. 3 Care nu poate fi domolit. 4 Nemărginit (8). 5 Imens. 6 Fără seamăn.
3. [DEX '98] NECOVÂRȘIT, -Ă, necovârșiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Foarte mare, nesfârșit, imens. – Ne- + covârșit.
4. [DLRLC] NECOVÎRȘIT, -Ă, necovîrșiți, -te, adj. (Neobișnuit) Nestăpînit, foarte mare. Îl cuprinse cu o putere necovîrșită gîndul... că Lică, știindu-l că are bani mulți, va veni într-o zi. SLAVICI, O. I 192.
5. [DOOM 3] necovârșit (înv.) adj. m., pl. necovârșiți; f. necovârșită, pl. necovârșite
6. [DOOM 2] necovârșit (înv.) adj. m., pl. necovârșiți; f. necovârșită, pl. necovârșite
7. [DAR] necovârșit, necovârșită, necovârșiți, necovârșite, adj. (înv. și reg.) 1. foarte mare, imens, nesfârșit, nemărginit, fără seamăn. 2. care nu poate fi învins, stăpânit, domolit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL